De curând cineva m-a întrebat de ce în articolele mele nu am folosit (sau nu am arătat în mod explicit) harta astrologică a României. Pentru comparație, persoana respectivă mi-a trimis link-ul unui articol de pe site-ul astrele.ro scris de astrologul Sorin Bratoveanu, în care acesta prezintă revoluția solară aferentă horoscopului Unirii Principatelor Române. Data folosită pentru acest horoscop este 24 ianuarie 1859 (stil vechi), adică 5 februarie 1859 (stil nou). Ora folosită este 16:22 LMT, localitatea București. În articolul respectiv, printr-o notă a redacției, se precizează că ora respectivă ar fi fost dedusă de d-nul astrolog Firicel Ciarnău ‘din cronologia evenimentelor zilei de 5 februarie 1859’.

Această ‘notă a redacției’ m-a făcut curios și m-a făcut să mă întreb de unde și cum a dedus d-l Ciarnău o oră atât de exactă pentru ceva ce s-a petrecut cu aproape două secole în urmă. Nota face referire la un articol mai vechi pe această temă (intitulat ‘Nașterea României’ și datat 31 iulie 2012), în care d-nul Firicel Ciarnău realizează o prezentare a posibilelor date istorice ce ar putea fi considerate candidate la rolul de zile (astrologice) de naștere ale României. Dar, spre deosebire de Sorin Bratoveanu, d-nul Ciarnău consideră că harta aferentă momentului indicat mai sus nu este un candidat viabil la acest rol și afirmă că data proclamării Declarației de Independență (9 mai 1877 (stil vechi)) ar fi cea care se califică ca bază pentru harta României și că ora 10:00 locală ar fi fost momentul crucial al acestei Declarații. 

La scurt timp după aceasta, mi-a apărut în atenție și înregistrarea video realizată de astrologul Zoltan Bartha pe aceeași temă. Zoltan afirmă și el, (sus și tare, ca de obicei) că doar momentul Declarației de Independență poate fi data hărții României (în vreme ce momentele anterioare au constituit doar ‘preludiul’ pentru acest moment). Citind articolul – mai vechi al – d-nului Ciarnău este evident pentru mine că Zoltan nu face altceva decât să copieze părerile acestuia, adăugând, desigur, și propria sa linie (inconfundabilă) de argumentare.

Momentul Unirii versus momentul Declarației de Independență

D-nul Ciarnău explică criteriile care, în opinia sa, sunt esențiale pentru ca o națiune să fie considerată ‘născută’.

Ca să stabilim niște criterii în alegerea momentului nașterii unei țări, am putea face o paralelă cu nașterea unei persoane. Astrologic, considerăm nașterea unei persoane ca fiind momentul tăierii cordonului ombilical, acel moment fiind și desprinderea de corpul mamei, persoana fiind considerată „de sine stătătoare”. Nu luăm în considerare momentul ulterior al înregistrarii oficiale a certificatului de naștere, perioada gestației sau altele asemenea, chiar daca au importanța lor.

În cazul unei țări, ar fi mai multe criterii de luat în considerare, cum ar fi: existența unei constituții, a unui nume, existența unui guvern unic, a unei capitale si, consideram că cel mai important, independența de stat ce ar fi similară cu tăierea cordonului ombilical.

Domnul Ciarnău ne prezintă apoi momentele care, în opinia sa, candidează pentru a se constitui în momentul ‘nașterii’ țării. Începe cu anul 1600 (tentativa de unire a țărilor române realizată de Mihai Viteazul), continuă cu alegerea lui Cuza ca domn al Moldovei, apoi cu momentul Unirii Principatelor, apoi urmează momentul promulgării Constituției României, momentul Declarației de Independență, apoi o dată pe care d-nul Ciarnău o consideră ‘data Legiferării Independentei’ și, în sfârșit, momentul Unirii României Mari. Cea mai considerabilă parte a analizei sale este dedicată zilei Unirii Principatelor: d-nul Ciarnău ne prezintă desfășurarea ei, considerațiile legate de exactitatea orei horoscopului aferent,   dar la finalul ei, d-nul Ciarnău subliniază faptul că

cele doua principate aveau guverne diferite, capitale diferite, Cuza era domnitorul a doua tari, iar principatele erau percepute mai departe ca fiind separate si sub suzeranitatea Imperiului otoman.

și concluzionează că

această dată, importantă de altfel în istoria țării, NU poate fi considerată ca fiind momentul nașterii Romaniei. Încă mai avea un cordon ombilical!

Momentul prezentat imediat după aceea este cel al promulgării Constituției României (12.07.1866 stil nou). D-nul Ciarnău subliniază faptul că:

Din 1866, potrivit Constitutiei promulgate la 1 iulie, Principatele Unite incep sa se numeasca oficial Romania, cu capitala la Bucuresti. Aceasta harta natala ar putea fi prima candidata legitima la a fi harta natala a Romaniei, intrunind majoritatea criteriilor enuntate la inceput. Dar… Romania inca nu era o natiune de sine statatoare!

Momentul Declarației de Independență față de Imperiul Otoman – este îmbrățișat de d-nul Ciarnău ca moment care câștigă (detașat) privilegiul de a sta la baza generării horoscopului nașterii României. Autorul nici nu consideră că prea multe explicații trebuiesc date (textul scris de domnia sa la acest punct este unul dintre cele mai scurte dintre toate variantele prezentate):

Mihail Kogalniceanu a proclamat independenta Romaniei: „Suntem independenti, suntem o natiune de sine statatoare.”Cordonul ombilical a fost taiat! Consideram ca harta afisata [harta aferentă momentului declarației -n.n] este cea mai serioasa candidata la a fi considerata harta natala a Romaniei. Romania avea un nume bine stabilit, avea o capitala, un singur guvern, era independenta. Sunt indeplinite toate conditiile menționate la începutul articolului.

Declarația de independență și cordonul ne-ombilical dintre România și Imperiul Turcesc

Mă voi opri mai întâi la analogia pe care d-nul Ciarnău o face (criteriul esențial, aș spune, în argumentația sa). Argumentul de bază pentru alegerea momentului de 9 mai 1977 (Declarație de Independență) – și nu a vreunuia din cele menționate anterior (de exemplu momentul promulgării Constituției) – este acela că, la momentul Declarației de Independență, asemenea unui copil căruia cordonul ombilical i-a fost tăiat, România a scăpat și ea de ‘cordonul ombilical’ care o împiedica să fie o națiune de sine stătătoare.

Mie această analogie cu ‘cordonul ombilical’ mi se pare deplasată (deși înțeleg sensul la care d-nul Ciarnău s-a referit…). Dacă copilul – care s-a născut pe 9 mai 1877 – a fost România, iar actul tăierii cordonului ombilical a fost Declarația de Independență, atunci cine a fost ‘mama’ României? Imperiul Otoman???

Ca o paranteză aici, momentul nașterii copilului (deci momentul care constituie baza unui horoscop) NU este neapărat momentul tăierii (și nici cel al obturării) cordonului ombilical! Copilul poate trăi o vreme îndelungată cu cordonul ombilical netăiat (vezi cazurile cunoscute sub numele de ‘nașteri Lotus’). Cordonul ombilical ce ține copilul atașat încă de placentă se separă natural de acesta, deci intervenția chirurgicală nu este obligatorie (evident, el este atunci conectat doar la placentă, aceasta fiind desprinsă de mamă). De altfel amânarea (cu circa 3-5 minute) a tăierii/scurt-circuitării cordonului ombilical este recomandată în practica medicală; în acest fel la noul născut mai ajunge o cantitate suplimentară de sânge care nu a ajuns în momentul nașterii de la placentă din cauza strânsorii la care acesta a fost supus în timpul traversării canalului vaginal. Unele mame preferă să lase cordonul netăiat zile întregi până ce acesta cade în mod natural, considerând că legătura spirituală cu copilul său se amplifică în acest fel.

Momentul primei respirații – și nu cel al tăierii cordonului ombilical – este cel care definește nașterea (cele două nu este obligatoriu să coincidă). Atunci, odată cu prima inspirație – se produce contactul dramatic al nou -născutului cu exteriorul: aerul intră în plămânii acestuia și îi activează complet circuitele fiziologice. Din perspectivă spirituală, prana sau qi-ul postnatal (forța activă a vieții) începe atunci să se pună în mișcare prin canalele energetice ale corpului subtil și logosul (al cărui început este fonema A pe care copilul o emite vocal la primul țipăt pe care-l scoate – semn al începutului manifestării limbajului) se activează odată cu prima respirație. Odată cu prima sa respirație, copilul devine imediat expus la factorii externi și este afectat de aceștia.

Mai mult,  în mod evident, tăierea cordonului ombilical nu înseamnă că bebelușul nu mai este dependent de resursele mamei! El nu-și ‚proclamă independența’ cu această ocazie (ca să reversez puțin analogia realizată de colegii mei astrologi…).

Dar să vedem acum mai în detaliu ce s-a întâmplat, d.p.d,v istoric, în aceste momente. Voi începe cu ziua Unirii Principatelor pentru că ea a fost folosită de Sorin Bratoveanu în articolul menționat mai sus (prin contrast cu momentul folosit de d-nul Ciarnău și de Zoltan Bartha).

Cronologia și semnificația evenimentului din 24 ianuarie 1859

Ce trebuie să înțelegem despre istoricul Unirii Principatelor în context astrologic? Alexandru Ioan Cuza era domnitorul în funcție al Principatului Moldovei, unde a fost ales pe data de 5 februarie a aceluiași an (stil vechi). Demersurile către uniune fuseseră începute cu mai mulți ani în urmă, prin desfințarea posturilor vamale și prin exprimarea unor intenții clare către uniunea politică, dar nimic oficial nu fusese făcut încă în această direcție.

Pe data de 24 ianuarie, Adunarea Electivă a Țării Românești se reunește în plen în scopul  alegerii domnitorului.

a)La ora 11, ora locală, este deschisă ședința Adunării Elective.

b)Se citește procesul verbal al ședinței precedente.

c) Vasile Boierescu solicită ca Adunarea să se întrunească în ședință secretă.

d)Ședința publică se suspendă și membrii Adunării se retrag în sala destinată în acest scop

e)Vasile Boierescu ține un discurs în care le solicită tuturor să abandoneze interesele divergente în ceea ce privește domnia Țării Românești, să se unească ‘asupra principiului unirii’ și să-l aleagă pe Cuza, domnitorul deja ales în Moldova, pentru a săvârși unirea:

Să ne unim dar toți asupra principiului de Unire, asupra acestui mare principiu ce are să reînvieze naționalitatea noastră[…] A ne uni asupra asupra principiului Unirii, este a ne uni și asupra persoanei ce represintă ăst principiu! Astă persoană este Alexandru Ion Cuza, Domnul Moldovei! Să ne unim ca frații asupra acestui nume și posteritatea ne va întinde mânele și conștiința noastră va fi împăcată, că ne-am împlinit cu religiozitate o datorie sfântă.

f)Câțiva membri ai Adunării, mișcați de cuvintele lui Vasile Boierescu, iau cuvântul în favoarea acestei propuneri.

d)După o oră și jumătate de discuții și deliberări, președintele Adunării deschide ședința publică pentru formarea comisiilor deputaților

e)La ora 4:00 (probabil după o pauză) ședința se redeschide și se trece la alegerea Biroului Definitiv al Camerei. (Îmi imaginez că aceasta trebuie măcar 30 minute).

g)Se propune ca alegerea Domnitorului să se facă în aceeași ședință, aducând ca argument faptul că nu mai exista nici o deosebire între Moldoveni și Români.. Adunarea acceptă propunerea.

h)Se face apelul nominal pentru a se verifica cvorumul. 64 deputați sunt prezenți, 2 lipsă.

i)Se realizează jurământul prescris prin Regulamentul Organic (cu mâna pe Biblie și sărutând crucea). Acest lucru trebuie să fi durat un timp destul de îndelungat, consider eu (bănuiesc că toți cei 64 de deputați au jurat pe o singură Biblie și au sărutat o singură cruce…).

Mitropolitul Nifon pronuntă juramântul cu lacrimi in ochi, în fața icoanei Preasfintei Treimi, rugându-se înaintea tuturor, cu aceste cuvinte:

Doamne, Dumnezeul părinților noștri, aruncă-Ți privirea Ta asupra inimilor noastre și nu slăbi curajul fiilor Tăi! Unește-i pe toți într-o cugetare și într-o simțire și fă ca inimile tuturor să aibă aceeași bătaie pentru țara lor. Prințul Cuza este unsul Tău între noi și pentru dânsul jurăm toți că-l vom susține.

Solemnitatea acestui moment este în acord cu însemnătatea lui istorică majoră.

j)Se trece la votul secret prin apelul nominal.

k)Se citesc biletele și președintele declară că Alexandru Ioan Cuza a fost ales, în unanimitate, Domn al Țării Românești. Adunarea se ridică și sala aplaudă și strigă:

Să trăiască Unirea! Să trăiască Alexandru Ion I. Cuza! Să trăiască Puterile Suzerane și Garante.

Afară, mulțimea de oameni care așteptau rezultatul votului pe Dealul Mitropoliei a fost cuprinsă de o bucurie de nedescris. Bucuria a fost vestită tuturor de dangătul clopotelor Mitropoliei şi al celorlalte biserici

Tot Bucureştiul era în picioare de la Filaret la Dealul Mitropoliei, până la Băneasa…

nota un cronicar al vremii. Este clar că semnificația acestui moment era uriașă pentru români. Această alegere a fost cu adevărat una națională, dorită de români (așa cum cronicarii vremii consemnau, Cuza și oamenii săi nu au exercitat influență politică pentru a fi ales în Țara Românească).

 l)Se redactează și se semnează proces-ul verbal al ședinței:

Astăzi, sâmbătă 24 ianuarie 1859, Adunarea Electivă a Țării Românești procedând la vot pentru alegerea Domnului său, resultatul a fost că cu unanimitate s-a ales Alexandru Ion I. Cuza, Domn actual al Moldovei și s-a proclamat Domn și al Țării Românești.

Se constată acest rezultat sub iscăliturile Presidenției și Secretarilor.

Presidentul, Nifon Mitropolit

Secretari A. Arsaki, I. Cantacuzin, D. Bratianu, S. Fălcoianu

m)Se propune să se trimită o depeșă telegrafică prin care Alexandru Ioan Cuza să fie anunțat de rezultatul alegerii. Depeșa trimisă sună în felul următor:

Astăzi, la 24 ianuarie 1859, la ora 6 după amiază, Adunarea Electivă a Țării Românești, procedând conform Convenției, la numirea Domnului Stăpânitor, a ales în unanimitate pe Înălțimea Voastră.

Obșteasca Adunare salută cu respect și amor pe Domnul Său și-l invită să ia Cârma Țării.”

Nifon Mitropolitul Ungro-Vlahiei.

Observăm că ora 6 după-amiaza a fost indicată ca fiind ora la care alegerea a fost înfăptuită. Nu putem ști, cu exactitate ce a reprezentat această oră în cadrul ședinței și cât de reprezentativă este ea. Ar putea fi ora la care procesul verbal al ședinței a fost semnat sau ar putea fi chiar și momentul încheierii ședinței. Ascendentul acestui moment se află tot în Leu.

n)V. Boierescu ia din nou cuvântul și, printre altele afirmă:

Această zi este cea mai mare, ce au văzut Românii în analele istoriei lor. Actul ce am făcut noi astăzi, este un act, ce dovedește la noi un patriotism și o desinteresare așa de mare cum rar se poate vedea exemple la națiunile cele mai civilisate ale Europei! Sunt acum mai mult de nouă secole și jumătate, de când Unirea Principatelor, această aspirațiune generoasă a tuturor generațiilor, căuta să se realiseze prin puterea materială, prin sforță, prin sânge. Azi Unirea se realisează prin Puterile morale, prin armele spirituale.

[…]

Convenția voiește ca fiecare Principat să-și aibă un guvern al său. Dar guvernul unui stat se compune mai ales din puterea legislativă și esecutivă. Acest princip atinsu-s-a în ceva? Nici de cum. Fiecare Principat, atât Moldova cât și Țara Românească, are un guvern separat; Adică o cameră a sa, un ministerul al său, o administrație a sa. Unirea noastră nu e politică, este numai personală. Am unit adică două guverne într-o singură mână. Dar guvernele sunt două, deși persoana este una, ceea ce este absolut conform cu Convenția.

[…] Numai o singură persoană, unind amândouă guvernele, poate face ca aceeași politică să domineze în amândouă Statele, ca aceleași simțăminte să inspire amândouă Camerile și comisiunile și ca, aceeași acțiune să se vadă între ambele țări. Atunci vom putea ajunge cu mai înaltă realitate și tărie la scopul propus de Puterile garante!

Actul nostru dar, este din cele mai legale. El nu va lipsi peste puțin a fi aplaudat de Europa întreagă, precum astăzi este aplaudat de toată Națiunea Română.

Să trăiască Domnul nostru! Să trăiască Puterile garante!”

D-l Ciarnău are dreptate să fie sceptic cu privire la validitatea acestei date ca bază pentru horoscopul României. Uniunea Principatelor – astfel realizată – a fost doar una ‘personală’ și nu una politică și administrativă. Termenul de ‘uniune personală’ este folosit pentru a desemna situația în care două state au același conducător deși legile lor rămân distincte. În afară dorinței de a realiza o uniune, lucrul cel mai important care le unea era domnitorul lor ales. În afara de aceasta, această uniune era încă obligată să-și respecte anumite îndatoriri față de Înalta Poartă Otomană.

Dar, totuși, este horoscopul acestei uniuni personale semnificativ ca horoscop al României? Este acest horoscop cel al ‘nașterii’ României? Astrologia studiază în primul rând începuturile pentru a ajunge la concluzii privind desfășurarea și finalul lucrurilor.

Din punctul meu de vedere, uniune ‘personală’ a Principatelor Române presupune o situație similară cu cele în care Statele Unite se aflau imediat după 4 iulie 1776: cele 13 state unioniste erau libere și independente, se guvernau singure și nu formau (nu erau conduse de) o federație. Numele și capitala Statelor Unite au fost hotărâte mai târziu, iar Constituția a apărut ulterior.

În cazul României, Unirea Principatelor nu a generat imediat un stat suveran, unitar și de sine stătător. Numele oficial al uniunii nu era încă ‘România’, acesta era folosit în mod frecvent (neoficial) și a început să fie folosit și în actele oficiale începând cu 1861, fiind legiferat apoi în Constituția din 1866).

Imediat după 24 ianuarie 1859 s-au luat o serie de măsuri foarte semnificative:

– Misiunile diplomatice ale Principatelor la Constantinopol au fost reunite încă din marte 859 cu Costache Negri recunoscut chiar de către Poartă, drept unic reprezentant din partea Principatelor.

-S-a început unificarea armatei, în 1860 fiind numit un singur ministru de război.

-Comanda serviciilor telegrafice a devenit unică.

-S-au elaborat o mulțime de legi comune (de fapt acest proces a început chiar mai înainte de momentul Unirii) și s-a lucrat la un proiect de Constituție.

-Prezența militarilor otomani a fost interzisă.

-în ianuarie 1862 a fost alcătuit primul guvern unic al României.

Pe data de 11 decembrie 1861, Alexandru Ioan Cuza a emis un act oficial numit Proclamarea Unirii Definitive. Iată conținutul său

Românilor! Unirea este îndeplinită! Naționalitatea Română este întemeiată!

Acest fapt măreț, dorit de generațiile trecute, aclamat de Corpurile Legiuitoare, chemat cu căldură de Noi, s-a recunoscut de Înalta Poartă, de Puterile Garante și s-a înscris în datinile națiunilor. Dumnezeul Părinților Noștri a fost cu Țara, a fost cu Noi.

El a întărit silințele Noastre prin înțelepciunea Poporului ș-a condus Națiunea către un falnic viitor!

În zilele de 5 și 24 ianuarie, ați depus toată a Voastră încredere în Alesul Nații, ați întrunit speranțele Voastre într-un singur Domn,

Alesul Vostru Vă dă astăzi o singură României!

Vă iubiți patria; vei ști dar a o întări!

Să trăiască România!

(Sursa principală pentru cronologia și conținutul documentelor oficiale aferente Micii Uniri este site-ul https://centenarulromaniei.ro/.)

Observăm că deși uniunea administrativă nu era încă complet finalizată, cele două principate acționau ca un corp comun, sub o comandă unică și având conștiința unității și identității de neam și de limbă.

De unde și până unde ora 14:22 ca bază pentru horoscopul Unirii din 24 ianuarie 1859 (stil vechi)?

În articolul său, d-l Firicel Ciarnău, încercând să recreeze cronologia evenimentelor din ziua Unirii, ajunge la următoarele concluzii:

La orele 16:00 dupa amiaza se redeschide sedinta, iar in urma votului, dupa citirea biletelor, Mitropolitul Nifon proclama numele Domnitorului Tarii Romanesti ales in unanimitate si anume Alexandru Ioan Cuza, Domnitorul Moldovei.

Astrograma ce apare in cartea lui Dan Ciuperca, la ora 2:38 GMT, cu Ascendentul Rac, este gresita. In primul rand este de fapt ora locala 14:38, doar asa poate sa apara Ascendentul Rac. Oricum, la acea ora deputatii erau probabil in pauza de masa iar votarea nu a avut inca loc. Abia dupa ora 16 s-a votat si in urma voturilor Cuza a fost proclamat Domnitor.

Ora 16:22 din astrograma afisata este DOAR pentru a porni de la ora 14:38 din cartea lui Ciuperca (am adaugat diferenta GMT de 1:44:24), care oarecum corespundea reluarii sedintei. Nu putem sti daca votarea, numaratoarea voturilor a durat mai mult de 22 minute, oricum Ascendentul nu mai este in Rac.

(sublinierile îmi aparțin)

De câte ori (ca în cazul horoscopului Unirii) văd că cineva indică o oră foarte precisă pentru evenimente care s-au petrecut acum două secole, am senzația că ceva e putred în Danemarca… (senzații similare am și când cineva ia o oră foarte rotundă – ca cea a Declrarației de Independență – ca bază a unui astfel de horoscop!). Aflăm de la d-nul Ciarnău că această oră ‘precisă’ a fost determinată în baza unei ore indicată de un alt autor (Dan Ciupercă – ‘gurul’ nostru de la care mai toți am învățat astrologie pe vremuri) – oră pe care autorul articolului o consideră, oricum, greșită, dar despre care speculează că, așa greșită cum e, trebuie să însemne ceva!

Această oră nu poate fi acceptată. Așa cum am văzut, în depeșa trimisă lui Cuza se afirmă că ora 6 seara este ora la care alegerea ar fi devenit oficială.

Care au fost evenimentele importante care au urmat?

Cuza a abdicat la data de 11 februarie 1866, iar Carol I a fost adus pe tron în 10 mai 1866 (stil vechi).

La 1 iulie 1866 (stil vechi), Carol I a promulgat prima Constituție a României – una  bazată pe principii democratice precum: separarea puterilor în stat, responsabilitate ministerială, drepturi și libertăți cetățenești. Ea proclama suveranitatea națională și a fost promulgată fără a se solicita acordul Marilor Puteri, lucru cât se poate de semnificativ. Ea stipula că:

Principatele Unite Române constituie un singur stat indivizibil sub denumirea de România.

și că

Teritoriul României este inalienabil. Limitele statului nu pot fi schimbate sau rectificate decât in virtutea unei legi.

Această constituție fost considerată una din cele mai democratice constituții din Europa. Este constituția unui stat complet ‘născut’ la această dată! D-l Ciarnău nu este de acord nici cu această dată și dă de înțeles că dacă, la un anumit moment, o națiune care nu este complet independentă, ea încă se află legată de ‘burta mamei’ sale (pentru d-nul Ciarnău – Imperiul Otoman)

Pe data de 9 mai 1877 (stil vechi) în Parlamentul României Kogălniceanu citeşte Declaraţia de Independenţă. Discursul său din 9 mai 1877 din fața Parlamentului României s-a concentrat pe faptul că Guvernul consideră că țara a renunțat la suzeranitatea otomană. Parlamentul a adoptat apoi declarația de independență, declarația fiind publicată în Monitorul Oficial a doua zi, pe 10 mai, sub numele de „Proclamație”.

La 14/26 martie 1881, Parlamentul a proclamat România regat. Alteţă regală din 1878, când Consiliul de Miniştri de la 9/21 septembrie a hotărât acest lucru, domnitorul Carol I a fost încoronat rege al României la 10/22 mai 1881. Pentru o lungă perioadă de timp, această zi (10 mai) a fost considerată sărbătoare națională.

Declarația de Independență

În ce fel trebuie să înțelegem Declarația de Independență? D-l Ciarnău consideră că, prin declarația lui Kogălniceanu’, România ‘a tăiat cordonul ombilical’ și am devenit, în sfârșit o națiune de sine stătătoare.

Mihail Kogalniceanu a proclamat independenta Romaniei: „Suntem independenti, suntem o natiune de sine statatoare.” Cordonul ombilical a fost taiat! Consideram ca harta afisata este cea mai serioasa candidata la a fi considerata harta natala a Romaniei. Romania avea un nume bine stabilit, avea o capitala, un singur guvern, era independenta. Sunt indeplinite toate conditiile […],

afirmă d-l Ciarnău în articolul său.

Ei bine, dacă citim textul Declarației, înțelegem că însuși Mihail Kogălniceanu nu ar fi în totalitate de acord cu o astfel de interpretare! Iată aici un citat:

În stare de rezbel cu legăturile rupte, ce suntem? Suntem independenți, suntem națiune de sine stătătoare….Ce-am fost înainte de declararea rezbelului? Fost-am noi dependenți către turci? Fost-am noi provincie turcească? Avut-am noi pe sultan ca suzeran? Străinii au zis acestea; noi nu am zis-o niciodată! Așadar, domnilor deputați, nu am nici cea mai mică îndoială și frică de a declara în fața Reprezentanței Naționale că noi sîntem o națiune liberă și independentă.

Ceea ce Kogălniceanu a ținut neapărat să accentueze este că, în toată perioada de după ziua Unirii (sau a promulgării Constituției?) și până la momentul respectiv, România nu a fost altceva decât o națiune de sine stătătoare! El accentuează faptul că România nu a fost dependentă de turci, că nu a fost provincie turcească, că sultanul nu a fost suzeranul României (și că doar alții au declarat așa ceva, nu noi!). Pe 9 mai 1877, Kogălniceanu nu a declarat independența României, ci a reafirmat-o! El era revoltat că independența României nu era încă recunoscută de alții, deși nu era chiar ‘absolută’!

La închiderea şedinţei solemne, Adunarea a votat moţiunea prin care

ia act că resbelul între România şi Turcia, că ruperea legăturilor noastre cu Poarta şi independenţa absolută a României au primit consacrarea lor oficială.

Tot în aceeaşi zi de 9 mai, Senatul (care s-a întrunit la ora 3 după-amiaza), a votat, tot în unanimitate, o moţiune asemănătoare.

Deci românii considerau România o țară independentă, un stat format, deși ea încă mai plătea tribut Imperiului Otoman care nu-i recunoștea independența. România plătea pentru a fi protejată. Înseamnă oare că România nu era născută? Două zile mai târziu, ca urmare a acestui act, România încetează să mai plătească tribut Înaltei Porți Otomane.

Declarația de independență a fost semnată de parlamentarii unui stat deja înființat: România! Încă de la începutul anului 1876, premierul român Lascăr Catargiu afirma, pe cale diplomatică, în fața puterilor garante că Principatele Unite erau separate de Turcia și nu făceau parte din Imperiul Otoman. În aceeași notă, premierul român declara că România se va opune armat oricărei încercări de violare a teritoriului național iar, într-un conflict general, România urma să coopereze cu puterile care i-ar fi garantat integritatea și drepturile statale. Deci chiar înainte de a da declarația de independență, România vorbea de pe poziția unui stat format, și nu din ipostaza de pașalâc turcesc!

Iată textul care apare pe pagina Wikipedia cu privire la acest aspect:

Declarația de Independență este, precum îi spune numele, o declarație, iar moțiunea – un act intern al Parlamentului, neavând niciuna dintre ele nevoie nici de semnătura Domnului și nici de transformarea lor în legi sau decrete, recunoașterea independenței României la nivel internațional necesita însă acorduri și tratate internaționale și ea a fost recunoscută abia în urma Congresului de la Berlin, sub rezerva modificării constituției. […]. Faptul că după declararea independenței, după obținerea ei și, mai ales, după recunoașterea ei internațională, nu a fost nevoie să fie modificată Constituția (exceptând art. 7 impus prin art. 44 al Tratatului de la Berlin), indică faptul că legea fundamentală a țării deja cuprindea conceptele independenței de stat de la bun început și elimină nevoia emiterii unei legi în acest sens.

Așadar Declarația de Independență este doar o … declarație – nu înseamnă nimic în plan legislativ, nu înseamnă nimic pentru organizarea statală a României. Constituția deja prevedea faptul că România este o națiune independentă și nu a trebuit schimbată ca urmare a acestei Declarații și nici ca urmare a războiului! Dar, în opinia mea, chiar și dacă România ar fi fost o națiune complet subjugată, din punct de vedere astrologic aceasta nu ar fi schimbat situația.

Pentru a explica acest lucru, aș face o contra-analogie (care mi se pare mai apropiată de situația pusă în discuție). Să spunem că un copil s-a născut în sclavie și trăiește ca sclav (poate chiar împreună cu maică-sa – cu sau fără cordonul lor ombilical:)- pe undeva prin coliba Unchiului Sam…). Să spunem apoi că, după mai mulți ani de sclavie, el este eliberat (sau se eliberează singur, în urma unei declarații pătimașe și a unei lupte împotriva asupritorilor săi)… Sclavul parcă spune (cât poate de tare, ca să audă toată lumea):

Până aici, m-am săturat să mai fiu un sclav. Mă declar o ființă liberă!!

Totuși aceasta nu înseamnă că a scăpat complet de lanțurile sale sau că asupritorul său îl va lăsa în place… Putem admite că momentul eliberării reprezintă un fel de re-naștere (socială și spirituală) – dar nu vom considera că acel copil s-a născut în acel moment! Sclavul este un om format, chiar înainte să fi scăpat de sclavie. La fel, în pofida faptului că în mai 1877 și-a declarat independența de jugul turcesc, nu înseamnă că România nu a existat până atunci, nu înseamnă că nu a existat o conștiință națională, un sentiment de identitate națională și de apartenență la o patrie, la un spațiu comun. Independența CUI a fost declarată public în mai 1877???

Nu doar că analogia cu cordonul ombilical nu este adecvată, dar ceea ce d-nul Firicel Ciarnău și Zoli Bartha consideră că a fost ‘cordonul’ cu care România era încă legată nu a fost tăiat imediat, printr-o simplă Declarație! Pe de o parte, România a avut de dat o serie de lupte grele cu Imperiul Otoman, înainte ca acesta să ajungă să renunțe la pretențiile sale legate de România. Doar după un an românii au răsuflat mai ușurați… Pe de altă parte, recunoașterea independenței României la nivel internațional a necesitat o serie de acorduri și tratate internaționale și ea a fost realizată abia în urma Congresului de la Berlin din iulie 1878 (la care au participat reprezentanții marilor puteri ale Europei și a națiunilor balcanice care și-au declarat independența de otomani). Altfel spus – ca să folosesc analogia cu cordonul – chiar și după proclamarea independenței, România încă se mai lupta să scape de ‘cordonul’ cu care Imperiul Turc dorea să o țină legată.

Cineva ar putea replica:

Bine, dar cum rămâne, de exemplu, cu horoscopul Statelor Unite, care are la bază momentul semnării Declarației de Independență? Dacă independența nu e importantă, de ce ziua semnării Declarației de Independență din 4 iulie 1776 este considerată ca bază pentru harta astrologică a SUA?

Diferența față de România este că la momentul semnării declarației de independență americanii au început și formarea unei națiuni care nu exista până atunci. Reprezentanții a 13 colonii (până atunci supuse Coroanei Britanice și neavând conștiința unei identități separate de Coroană) au semnat o declarație potrivit căreia coloniile respective se constituiau în state suverane și, simultan, părți ale unei uniuni (Statele Unite ale Americii).

A devenit SUA independentă (adică a tăiat ea ‘cordonul ombilical’) imediat ce declarația a fost semnată, a devenit ea imediat o națiune de sine stătătoare? Nu! Americanii au avut de purtat mai întâi un război crâncen cu britanicii. Dar momentul Declarației de Independență este important dintr-un alt motiv: că acela a fost momentul în care națiunea și identitatea americane au început să fie ‘asamblate’ în mod oficial.

Argumentele astrologice

D-l Firicel Ciarnău și Zoltan Bartha găsesc, desigur, argumente pentru horoscopul aferent momentului Declarației de Independență și consideră că el reprezintă bine românismul. Evident, toate aceste argumente se bazează pe diverse raționalizări și generalizări pe care ei le fac: noi, românii, suntem foarte inteligenți, avem ‘capacitate de adaptare’, abilitatea de ‘a ne descurca’, avem și ‘oportunism’, am avut și ‘mulți scriitori și gânditori’ etc, deci Soarele în Gemeni ne reprezintă și se potrivește cu identitatea noastră; suntem ‘stresați’ și ‘harnici’, deci Luna în Fecioară ne reprezintă bine ș.a.m.d., afirmă Firicel Ciarnău.

Horoscopul prezumptiv aferent Declarației de Independență (case mundane)

Ca în (multe) alte ocazii, Zoltan mai scoate ‘din puțul gândirii’ sale și câte un argument abracadabrant în sprijinul ideii că Soarele în Gemeni reprezintă foarte bine poporul român și genialitatea sa:

Dacă vorbim despre Eminescu și ne gândim la zodia Gemenilor [aferentă horoscopului Declarației de Independență] este ușor de intuit că avem un poet genial,

ne spune el.

Zoltan Bartha nu se abține să nu introducă și obișnuitele sale speculații extraterestriene: faptul că, la momentul semnării Declarației de Independență, Alcyone – o stea din Pleiade – era proiectată pe Ecliptică undeva prin apropierea Soarelui (deși nu în limitele unui orb admisibil, aș spune eu) ar face ca națiunea noastră să fie cu totul specială (vezi Doamne, ar fi în grațiile ‘civilizației extraterestre pleiadiene’)…  El mai trage concluzia că Ascendentul în Leu din această hartă ar fi justificat și ‘nu întâmplător’ pentru că

România a fost un regat, începând de la perioada străveche a lui Burebista și până în vremurile de acum câteva secole și, [pentru că] în continuare, există o anumită nuanță de regalitate,

Dictatura ceaușistă a fost – pentru Zoltan Bartha – tot o expresie a acestei regalități leonine :)). Zoltan nu se abține nici să dea sfaturi femeilor națiuni române cu privire la exprimarea adecvată a feminității lor în acord cu acest horoscop al României: ele ar trebui să întrupeze poziția Lunii în Fecioară (în special la capitolul ‘puritate’ și ‘naturalețe’) și nu să fie/ajungă/rămână ‘mutilate psiho-emoțional’…:).

Invocând celebrele profeții cu privire la România pe care misionarul Sundar Singh nu le-a făcut niciodată, Zoltan ne asigură că

Andromeda pe Mijlocul Cerului acestei hărți indică un destin glorios [pentru România].

Evident, pentru a înțelege dacă o hartă astrologică se potrivește cu o anumită realitate, astrologul trebuie să facă astfel de asocieri și legături, totuși am mari rezerve în ceea ce privește validitatea unor astfel de asocieri și etichete.

Unele (nu neapărat menționate de cei doi astrologi) ar putea fi justificate:

-sărăcia, limitările și fluctuațiile financiare ale românilor/națiunii, datoria națională (Luna – dispozitorul casei a 12-a – și NS în Fecioară în opoziție cu Saturn din casa a 8-a; Zoltan conchide însă că acesta este un semn de bogăție, pentru că Luna este în semnul spicului de grâu, Fecioara);

-nivelul ridicat al infracționalității;

-curiozitatea, bârfa, dar și împrăștierea la nivelul obiectivelor de țară;

-suntem o națiune de oameni cam stresați – e drept! – iar harta arată asta.

Pentru a arăta că există și alte moduri în care poporul român este perceput, altcineva ar putea spune că noi, românii,

-stăm cam rău la capitolul ‘scriitori și gânditori’ (în special la gânditori…)… Din când în când mai apare câte unul mai răsărit, dar nu ne comparăm cu alte țări care, deși nu au atâtea planete în Gemeni în horoscopul național, au dat lumii mult mai mulți scriitori și gânditori și filozofi și savanți geniali pe metru pătrat. Și stăm și mai rău la cititori… Cu Soarele, Venus și Mercur retrograd în Gemeni, românilor ar trebui să le placă tare mult să citească, dar, în medie, românii sunt pe ultimul loc în Europa la numărul de cărți citite într-un an (când e vorba de ‘topul’ în care ‘mercurialul’ nostru se înscrie la nivel european, suntem pe primul loc doar în ceea ce privește analfabetismul funcțional…);

-nu suntem chiar atât de descurcăreți cum ne place să credem și nici prea ‘harnici’, deși, întradevăr, știm să ne fofilăm de la îndatoriri, să fentăm sistemul și apoi să ne plângem tot de sistem (și de cât de grea e viața) când se strânge cureaua și acesta prăbușește peste (odată cu) noi;

-un Ascendent în Leu conjunct cu Uranus, în opoziție cu Marte și în cuadratură cu Pluto nu se prea potrivește cu profilul României (și nici cu al unei națiuni care s-a lăsat asuprită de un regim totalitar vreme de aproape o jumătate de secol) și a fost calul de bătaie și de jug pentru țări situate în 3 din cele 4 puncte cardinale. Un astfel de horoscop ar aparține unei națiuni de-a dreptul explozive, care nu acceptă să fie controlată sau dominată în vreun fel sau să-i pupe mereu în f..d pe alții; nu cred că e cazul nostru…

-Marte în casa a 7-a ar indica mai multă ‘asertivitate’ în relația României cu restul națiunilor. Unul dintre argumentele pe care Z. Bartha le aduce în favoarea acestei configurații este că ea ar indica faptul că ‘România este o țară care nu atacă alte țări’, pentru că, vezi Doamne, Vărsătorul este în ‘cea mai pacifistă zodie din întregul sistem Zodiacal’… Ei bine, fiind pe casa a 7-a, Marte, afectat de Uranus, ar fi -zic eu – în dezacord cu această atitudine ‘pacifistă’ … (oare de ce SUA care, în horoscopul său național cel mai folosit de astrologi, are Luna în ‘pacifistul’ semn al Vărsătorului – dar Marte pe casa a 7-a – tot în triplicitatea Aerului! – este cea mai beligerantă națiune din lume??).

Sau, altcineva ar putea spune că harta aferentă datei Unirii – hartă pe care astrologul Sorin Bratoveanu a folosit-o în analiza sa (dar modificată aici de mine pentru ora 6 seara pentru a corespunde cronologia oficială a Unirii) – reprezintă toate calitățile pe care ceilalți doi astrologi le-au considerat definitorii pentru românism (și poate și altele pe care ei nu le-au menționat).

-Opoziția Soarelui din Vărsător cu Saturn retrograd din a 12-a diviziune (și cuadratura acestora cu Pluto) ar putea reprezenta mai bine dificultatea poziției noastre în Europa, izolarea noastră geo-politică, ‘limitările’ noastre naționale, guvernările marcate de corupție și dictatură, rigiditatea noastră la schimbare și ar explica mai bine totalitarismul la care am căzut pradă (cu care însă am și colaborat). Ar explica și imaginea proastă pe care o avem în lume, în pofida mândriei noastre naționale și dependența noastră despre ce cred alții despre noi. Ar explica și multe dintre belelel în care ne ajungem sau ne băgăm singuri. Explică de ce profilul general al țării noastre este unul ‚dominat de individul colectivist și de concentrarea puterii’ (așa cum afirmă psihologul Daniel David).

-Luna în Pești, dispozitoarea casei a 12-a și conjunctă cu Neptun în a 8-a casă mundană ar putea reprezenta mai bine atât sensibilitatea noastră, cât și fragilitatea noastră, dependența și supușenia noastră, corupția, natura foarte influențabilă, iar cuadratura Lunii cu Jupiter din Gemeni ar fi, întradevăr un indiciu pentru ‘oportunismul’ și ‘diletantismul’ de care uneori dăm dovadă. (Alături de NS pe Ascendent și de Saturn in a 12-a diviziune, ar explica chiar și de ce sportivii români se cam ‘pierd cu firea’ în aproape orice meci internațional de fotbal sau de tenis sau de orice altceva, chiar și când sunt în mare avantaj…). Ar explica și spiritualitatea românului, resemnarea lui și spiritul său de sacrificiu de tipul ciobanului mioritic și a Meșterului Manole, dar și nenumăratele superstiții din popor. Ar explica însă și de ce viitorul ni se pare încărcat de pericole, dar ar explica și de ce, asemenea lui Zoli, mulți îmbrățișează ideea unui viitor fantastic, ‚spiritual’ și ‚glorios’ pentru România și cad pradă unor utopii ciudate). Ar explica și încrederea naivă sau neîncrederea în oameni (mai ales în combinație cu Jupiter din Gemeni) și tendința de distorsionare a realității pe care o avem (lucruri ce au fost evidențiate tot prin studii sociologice).

-cuadratura lui Venus (guvernatorul celei de-a treia și a 10-a case) din Capricorn cu Marte din casa a 9-a (a 8-a diviziune) ar explica de ce nu ne avem prea bine cu nici una dintre națiunile vecine.

-Scorpionul în casa a 4-a (cu Marte, guvernatorul casei a 9-a în a 8-a diviziune) și Saturn din a 12-a diviziune ar explica migrația accentuată a românilor (aproape o treime dintre români trăiesc în străinătate). Ar explica și de ce am pierdut – temporar sau definitiv – teritorii (Ardealul de Nord, Bucovina de Nord, Basarabia, Cadrilaterul). S-ar explica – zic eu – și de ce o mulțime de români care ajung peste hotare devin infractori și o mulțime de state au încercat și încă mai încearcă să limiteze accesul nostru pe teritoriul lor.

-mult discutata inteligență, inventivitate și genialitate (sau poate ‘zvâcnirile’ acestora) ale poporului român sunt mai bine reprezentate de cuadratura dintre Soarele din Vărsător și Uranus. Faptul că avem mai degrabă opinii schimbătoare decât principii ferme ar fi mai bine scos în evidență de Jupiter din Gemeni. Hățișul legislativ în care ne prindem urechile – la fel.

-ar explica de ce resursele noastre sunt luate de alții, vândute.

-Nodul Sud pe Ascendentul din Leu (și Saturn în a 12-a diviziune) ar fi în acord cu imaginea noastră de națiune ‚spălăcită’ (primul impuls este către a străluci și a arăta lumii cea mai bună variantă a ‚eului’ nostru, după care ne estompăm treptat, ne stingem), cu tendința noastră de a abandona când dăm de greu (dar poate și cu o anumită bunătate și generozitate de fond, cu capacitatea de a ‘lăsa de la noi’).

Mercur în casa a 6-a din Capricorn și Marte în Berbec (în special cuadratura sa cu dispozitorul casei a 10-a) reflectă totuși concluziile studiilor realizate de d-nul Daniel David, care arată că în muncă și în ceea ce privește dorința de statut social românii sunt mai competitivi decât germanii şi americanii (dar nu avem disciplina și perseverența acestora).

Desigur, și acestea sunt tot generalizări și etichete! Dar, per ansamblu, nu cred că asocierile făcute de astrologi între horoscopul declarației de independență și evenimentele importante care au avut loc în România de atunci și până acum sunt mai convingătoare. Din contră, mie mi se par conjecturale și speculative.

Ce arată, în fapt, horoscopul aferent momentului Declarației de Independență?

În opinia mea, ora 10:00 indicată de ambii astrologi (adică doar de Firicel Ciarnău, pentru că se pare că Zoltan Bartha doar a reprodus studiul acestuia) este speculativă și nu știm clar care este temeiul astrologic al alegerii acestei ore rotunde, pentru că d-l Ciarnău nu a scris nimic în acest sens… Să fi fost ora începerii ședinței? Dacă-i așa, trebuie ținut seama de faptul că – la fel ca în Parlamentul actual – și pe vremea aceea ședințele începeau uneori mai târziu, că mai întâi se făcea prezența, se prezenta agenda zilei, mai apărea tot felul de întreruperi etc. E puțin probabil ca Kogălniceanu să fi ajuns la amvonul Camerei și să fi ținut discursul său emoționat în 0 minute de la începerea ei… Și apoi, de ce acest moment ar fi cel decisiv? Ce ne interesează de fapt cu adevărat: emoția populară și aplauzele de după discursul lui Kogălniceanu? Sau – mai degrabă – moțiunea Declarației care probabil că a ajuns să fie votată și semnată abia după câteva ore de la începerea ședinței? Și facem abstracție de faptul că Senatul s-a reunit la ora 3 după amiaza pentru a aproba aceeași moțiune – Senatul nu contează deloc în ecuație?

Dar treacă-meargă, să zicem că ora 10 a fost totuși ora cu adevărat semnificativă. Ce arată harta astrologică a acelui moment? Ce arată, de exemplu, Uranus pe Ascendentul din Leu (și ce arată opoziția sa cu Marte și cuadratura sa cu Pluto)? Ei bine, în viziunea mea, el constituie, în primul rând, imaginea actului revoluționar și beligerant care a avut loc atunci! Este horoscopul unei revolte față de status-quo-ul existent! Este, întradevăr, horoscopul unei declarații publice (Soarele – guvernatorul Ascendentului, în Gemeni casa a 11-a) menită să readucă în discuție o chestiune neclarificată anterior sau care nu este încă evidentă sau recunoscută de alții (Mercur, dispozitorul Soarelui, retrograd) și care va întâmpina o opoziție puternică (Marte în casa a 7-a), afirmarea ei deplină putându-se realiza doar prin luptă. Este și horoscopul unei poziții fragile la nivelul resurselor (Luna în opoziție cu Saturn pe axa caselor 2-8), ce corespunde așteptării de a primi un ajutor și o aprobare din partea vecinilor și aliaților și horoscopul unei ratificări amânate (casa a 11-a ocupată de planetele din Gemeni). Deci horoscopul descrie bine momentul istoric care stă la baza lui: o declarație de independență motivată de dorința de a nu mai da socoteală nimănui. Dar descrie el la fel de bine și România ca țară, descrie el statul român? Am rezerve foarte mari în privința asta!

Harta astrologică a Unirii Principatelor ca horoscop al ‘concepției’ României

Spre deosebire de nașterea unui copil, care este un act natural, nașterea unei țări este un proces destul de artificial, bazat pe o mulțime de convenții! Trebuiesc parcurse o serie de etape, trebuiesc împlinite o serie de condiții, semnate o mulțime de tratate; altfel spus se produc o mulțime de evenimente care conduc la formarea unei națiuni (existând atât de multe păreri cu privire la ceea ce este important sau nu).

Puține țări se nasc dintr-o dată (asemenea Israelului, care a apărut de azi pe mâine, printr-o hotărâre luată într-o ședință ONU). Nașterea unei națiuni este un proces treptat și dificil, complicat și nu este neapărat un drum în linie dreaptă și cu un singur sens! Întrebarea (legitimă) pe care d-nul Ciarnău o ridică ar putea fi exprimată în felul următor:

Având în vedere că pot exista mai multe etape în crearea unei națiuni, care etapă contează mai mult: momentul când o țară începe să se formeze (oficial), sau momentul când ea poate fi considerată de sine stătătoare (sau momente ulterioare care presupun schimbări majore la nivel organizatoric, teritorial etc)?

Răspunsul nu este ușor de dat, dar aș propune să încercăm să o facem – din perspectiva astrologiei mondiale – prin reconsiderarea clasicei dileme din astrologia natală: CONCEPȚIE versus NAȘTERE.

În astrologia natală, concepția este – evident – diferită de naștere. Concepția apare în urma interacțiunii sexuale a bărbatului cu femeia. Din perspectiva părinților, momentul la care ei au participat în totalitate – și care poartă amprenta lor – este actul concepției copilului și nu cel al nașterii acestuia! Nașterea nu depinde doar de ei (copilul se naște când este momentul său să se naște), dar concepția este ceea ce ei pot controla. Bazele vieții și existenței copilului sunt așezate prin concepție și nu prin naștere. Părinții participă la viața copilului încă de la concepția sa, ei sunt conștienți de existența vieții copilului cu mult înainte ca acesta să devină conștient de identitatea sa, cu mult înainte ca el să devine ‘de sine stătător’ (asemenea unei națiuni suverane). Ulterior nașterii copilului, părinții săi vor continua să aibă, desigur, un aport considerabil asupra acestuia (hrănire, educație, protecție etc etc), dar aportul lor esențial a fost la momentul concepției (copilul ar putea fi abandonat, deci să crească fără părinți, sau să fie neglijat de aceștia).

Prin analogie cu nașterea unui copil, harta unei țări ar trebui – zic eu – considerată din perspectiva ‘părinților fondatori’ și nu din perspectiva entității administrativ-teritoriale și politice care se naște, pentru că aceasta este în primul rând un rezultat și abia apoi o cauză pentru altceva. Apariția unei națiuni (sau anihilarea ei) are în spatele său o voință populară, dar momentul nașterii copilului nu depinde de voința acestuia (el nu are nici un control asupra procesului). În cazul României, câțiva oameni ‘au pus la cale’ România – au conceput-o – iar apoi ei (și/sau urmașii lor) s-au ‘născut’ ca români odată cu odată cu nașterea țării.

La fel și în cazul unui oraș… De exemplu, trei astrologi persani vestiți (al-Nawbakht, ajutat de al-Fazari și Umar-al-Tabari) au fost solicitați de sultanul al-Mansur să determine momentul și locul așezării fundației orașului Bhagdad, astfel încât acest oraș să aibă un viitor măreț. Aceștia au ales data de 30 iulie 762 pentru startul lucrărilor. Horoscopul aferent acestui moment este considerat horoscopul orașului Bhagdad. Astrologii nu au spus:

Stai un pic, mărite Calif, hai să construim mai întâi orașul, să facem palatul, moscheea, zidurile și piața centrală, să-i trecem numele pe hartă, să-i alegem guvernatorul etc și când totul e gata, horoscopul acelui moment va fi cel care va sintetiza destinul orașului.

Din punct de vedere astrologic, dacă ai vrea să construiești o casă trainică pentru familia ta, momentul care ar marca ‘destinul’ acestei case ar fi cel în care așezi piatra ei de temelie și nu momentul în care casa este terminată (la cheie) și începi să locuiești în ea! Momentul când te muți în acea casă este extrem de important – e bine să te muți într-un moment prielnic – dar, d.p.d.v astrologic, începutul construcției casei determină destinul acesteia.

Dacă am considera harta Unirii Principatelor nu ca o hartă de eveniment, ci ca pe una ‘electivă’ (reprezentând starul unui proiect de țară)? Ei bine, prin analogie cu momentul așezării temeliei unui oraș, primul pas vizibil în acest sens ar putea fi momentul oficial al așezării temeliei națiunii române. La fel cum, în astrologia electivă momentul ales pentru începerea unui proiect este considerat fundamental pentru destinul acelui proiect, tot la fel elanul însuflețit către unire al Adunării Elective de pe 24 ianuarie (animat de elanul înflăcărat al mulțimii care se afla afară) – elan materializat prin alegerea oficială a unui domnitor unic pentru cele două principate și în încrederea că acela era momentul care va afecta pozitiv generații de români – poate fi considerat fundamental pentru ‘proiectul’ României. A fost o acțiune reușită (în sensul că a avut și continuă să aibă efecte); prin comparație, unirea realizată în 1600 de Mihai Viteazul poate fi considerată o tentativă nereușită. Acel moment se află la ‚temelia’ României.

Unirea Principatelor Române […] desăvârșită la București în data de 24 ianuarie 1859, nu este „Unirea Mică”, cum zic unii, ci „Unirea de bază”, deoarece ea a constituit temelia  pentru  formarea  în  anul  1862  a  statului  român,  numit ROMÂNIA, temelie pentru obținerea independenței naționale românești în urma Războiului pentru independență din anul 1877, temelie pentru ridicarea României la rang de Regat în anul 1881, și mai ales temelie pentru Unirea din 1 decembrie 1918, de la Alba-Iulia […],

afirma și Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe.

Dilema horoscopului Unirii Principatelor mi se pare, într-un fel, similară cu cea care apare în astrologia relațională. În cazul unui cuplu legalizat, care moment ar trebui considerat semnificativ pentru destinul relației: cel al căsătoriei legale, cel în care partenerii s-au mutat împreună, cel în care au făcut sex prima oară, cel în care s-au sărutat sau s-au ținut de mână pentru prima oară, cel în care au ieșit la prima întâlnire, cel în care el a invitat-o la prima întâlnire, cel în care și-au vorbit prima oară, cel în care s-au întâlnit prima oară (sau au schimbat primele mesaje pe Tinder)?? Nu este ușor de spus – fiecare moment se poate dovedi important – dar, după părerea mea ar trebui să căutăm acest moment mai degrabă la începuturile relație decât la momentul în care relația este gata formată (și, eventual, oficializată). De exemplu, momentul căsătoriei dintre doi tineri, este, desigur foarte important; căsătoria are importanță foarte mare din punct de vedere al statutului social, din punct de vederea juridic etc – astrologic el va indica ‘destinul’ acelei căsătorii. Totuși cei doi pot divorța și, după un timp, ei pot să ajungă din nou împreună. Meandrele acestui traseu sunt arătate atât de hărțile lor natale cât și de momentul în care relația lor a început.

Perspectiva de la care – în mod evident – d-l Ciarnău (și, implict, și Zoltan, care doar reproduce concluzia acestuia) pleacă este aceea că națiunea începe să funcționeze ca națiune doar atunci când este gata formată. Ei par să creadă că după ce toate demersurile necesare au fost împlinite, după ce toate declarațiile au fost promulgate, și ‘cordoanele ombilicale’ au fost tăiate, națiunea va fi, în sfârșit, încredințată în mâinile adevăratului său destin, iar acest destin va începe apoi să-i afecteze, de-a lungul secolelor care vin pe oamenii care se nasc/trăiesc în acea națiune. Dar țara – așa cum este, așa cum a ajuns – este, invariabil, un produs al energiei conținute în impulsul originar care a stat la baza concepției sale.

În astrologia electivă (dar și în cea mondială) CONCEPȚIA ESTE ADEVĂRATA NAȘTERE!

Privind lucrurile din această perspectivă, se poate argumenta în favoarea ideii că, în momentul care este luat drept bază pentru horoscopul unei națiuni, aceasta nu trebuie să fie încă de sine stătătoare, independentă, întreagă teritorial, nu trebuie să poarte încă numele sub care o cunoaștem, nu trebuie să aibă o singură capitală, nu trebuie să aibă încă o constituție – nu trebuie să îndeplinească nici unul dintre criteriile menționate de d-nul Ciarnău. De ce? Pentru că toate acestea pot fi modificate (chiar radical) sau pierdute (temporar sau definitiv mai târziu). Țara poate ajunge ciuntită teritorial, asuprită, independența ei poate fi temporar pierdută, forma de guvernare și regimul se pot schimba complet, numele, steagul, constituția pot fi și ele schimbate. Țara poate ajunge datoare-vândută altora, poate îndura sancțiuni economice, embargouri, poate suporta bazele militare ale altor țări pe teritoriul său, poate avea conflicte interne, probleme legate de identitatea etnică etc, poate avea chiar două guverne (unul oficial și unul în exil care nu-l recunoaște pe primul etc). ‘Cordonul’ se poate înfășura din nou, foarte strâns în jurul națiunii respective. O țară deja născută, poate renaște, mai târziu, în forme complet diferite. Toate aceste renașteri succesive pot fi, desigur, importante, dar singurul moment care rămâne cu adevărat important este momentul în care națiunea a fost CONCEPUTĂ (oficial). Întrebările care – consider eu – trebuiesc puse sunt: în ce moment este o țară concepută? Și ce facem dacă nu este posibil să cunoaștem cu precizie acest moment?

Fiind vorba de acte convenționale și hotărâri legale, toate variantele indicate de d-nul Ciarnău ca posibile candidate la a fi considerate baza pentru horoscopul României ascund în spate un set de acte de voință, ca urmare, din perspectivă astrologică, momentele care le corespund trebuiesc considerate/judecate mai degrabă ca hărți ale unor alegeri făcute (le-am putea numi deci ‘elective’) și nu strict ca hărți de evenimente, așa cum le consideră d-l Ciarnău. Unirea Principatelor, sau întronarea lui Carol I, sau promulgarea Constituției, sau transformarea României în regat etc nu s-au ‘întâmplat’ națiunii române – ele nu sunt doar niște ‘accidente’ (așa cum propria sa naștere ar putea să i se pară unui copil), ci constituie alegeri ce au la bază intenții, motivații, scopuri și voințe clar orientate către anumite rezultate. Ele presupun cumpănire, argumentare și deliberare, presupun reprezentare populară, presupun voturi etc. Desigur, ele nu sunt neapărat alegeri realizate pe baze astrologice (deși ar putea să fie astfel – vezi momentul promulgării Declarației de Independență a SUA, care a fost ales astrologic în funcție de conjuncția Soarelui cu steaua Sirius!), dar ele trebuiesc judecate (în viziunea mea) ca acte de concepție, existând așteptarea ca ele să fie continuate de alții. Coincidența lor cu o anumită semnătură astrală este implicită, fiind la baza convingerii noastre, a astrologilor, că nimic nu se produce la întâmplare.

Din această perspectivă, Unirea principatelor sub un singur Domnitor a fost primul pas, prima ‘cărămidă’ ce a fost pusă la temelia României, momentul în care România a fost concepută oficial. Nu înseamnă, desigur, că până atunci nu s-a petrecut nimic important, dar totul a fost – cum ar zice Zoli – ‘preludiul’/pregătirea pentru acest pas. Și în astrologie știm că momentul în care primul pas este realizat crucial!

Hai să ÎNCEPEM o Românie în care generațiile care vin după noi să poată trăi fericiți!,

ar fi deci esența acestui demers.

Dacă nașterea unui copil este realizată de mamă, nașterea unei națiuni este realizată de ‚tăticii’ ei fondatori, cei care manifestă primul impuls (reușit!) către definirea/forjarea identității naționale și a plasării ei pe harta lumii.

Unirea Principatelor ar putea fi considerată impulsul care stă la baza românismului și a României. Poate că nu a fost impulsul ‘primordial’, dar. în orice caz, pare să fi fost un impuls foarte semnificativ. În viziunea mea, Declarația de Independență nu poate fi considerată astfel!

Alte momente importante

a)Ziua Regelui (10 /22 mai 1866)

În 1866, la 10 mai (22 mai – stil nou), Principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen ajunge la București și este încoronat ca domnitor al României. Ceremonia de Investitură ca Domn al României a început la ora 12 (probabil că nu a durat mai mult de o oră).

Observăm că Soarele culminează la momentul începerii ceremoniei și, împreună cu Mercur, dispozitorul său, se află în al 9-lea locaș care, în astrologia antică, era asociat cu regii, principii și zeii. Luna aflată în Fecioară la Ascendent desemnează poporul care participă la acest act și se încredințează pe sine acestui principe (același Mercur din al 9-lea locaș este dispozitorul Lunii).

Tot pe data de 10/22 mai (deci nu pe 9/21) era, de fapt, sărbătorită și proclamația de independență a Senatului României față de Imperiul Otoman!

Tot la 10 mai, dar în 1881, a avut loc ceremonia de încoronare a regelui Carol I, România devenind regat. Aceasta zi a fost numită Ziua Regelui, fiind, pentru o vreme îndelungată, sărbătoarea națională a României. În opinia mea ea este importantă pentru că indică funcționarea României ca regat (indică așadar ‘destinul’ acestei formei de organizare statală). Ziua națională, la 10 Mai, era sărbătorită de toți românii. În 1917 a fost interzisă ca urmare a ocupației germane a României. În 1947 este interzisă definitiv de regimul comunist după abdicarea forțată a regelui Mihai I al României.

b) Marea Unire (1 decembrie 1918)

Am trata horoscopul pentru ora 12, Alba Iulia. De ce este horoscopul acestui moment important? În primul rând pentru că – în opinia mea – indică destinul acestei uniuni. El nu pare a fi foarte reprezentativ ca horoscop național.

Pe ce bază se pot realiza previziuni astrologice naționale/mondiale?

Spre deosebire de interpretarea astrogramei individuale, pentru care există un moment clar al nașterii și un set foarte sofisticat de tehnici de previzionare, în ceea ce privește previziunile care se adresează unor regiuni, țări, grupuri etnice sau a celor care se referă la întreaga lume, astrologul se trezește prins într-o ceață densă.

Există doar câteva metode pe care astrologul le are la dispoziție (și toate trebuiesc corelate pentru a ajunge la semnificația corectă).

a)dominanta (zodiacală și planetară) ce corespunde țărilor și regiunilor. Aceasta constituie ‘amprenta’ astrologică de bază asociată cu un anumit teritoriu (și/sau cu o anumită populație). Ea depinde de latitudinea geografică și de înclinația eclipticii, asocierea realizându-se în baza triplicităților și a guvernatorilor acestora. Tranzitul unei planete (sau o eclipsă care s-ar produce) în zodia ce corespunde unei anumite regiuni ar putea genera un eveniment important pentru destinul acelei regiuni. Din păcate listele antice/medievale ale acestor corespondențe nu au fost suficient actualizate, iar astrologii moderni doar ‘bâjbâie’ în  încercarea de a găsi corespondențele corecte (de fapt cei mai mulți nici nu știu că astfel de corespondențe există, așa că nici nu încearcă să le folosească).

Specificul teritoriului, flora și fauna acestuia, dar și structura temperamentală a populației din acea zonă erau extrem de importante în realizarea acestor asocieri.

Ca o paranteză aici, Valahia a fost asociată cu semnul Vărsătorului de majoritatea astrologilor importanți care au realizat previziuni mondiale în ultimele două secole (ex: H.S. Green, Raphael, Charles Carter etc). Și când se refereau la Valahia, probabil că se refereau de fapt la România (deși Carter asocia Nordul României – nu știm dacă Bucovina și Nordul Moldovei sau Ardealul de Nord – cu Leul). Aceasta asociere ar putea fi însă în legătură cu horoscopul național (v. punctul următor).

b)hărțile constitutive ale țărilor și orașelor. ‘Constitutive’ și nu ‘declarative’ (deci horoscopul declarației de independență – nu intră aici!). În vremurile antice, momentele constituirii unui oraș rămâneau în memoria colectivă, pentru că erau considerate importante (dacă nu, cel puțin aceste momente devenea legendare, ca în exemplul constituirii Romei pentru care există un astfel de horoscop). Hărțile naționale funcționează tot pe criteriul constituirii statului, adică are la bază momentul în care o anumite identitate – teritorială, etnică, lingvistică – este adoptată în mod oficial (și locul unde acest eveniment se petrece). Tranzitele la aceste hărți pot revela lucruri importante despre destinul entității – statale, regionale, orășenești – ce a fost creată oficial. Hărțile aniversare (ca cea demonstrată de astrologul Sorin Bratoveanu în articolul citat la început) ar putea fi și ele relevante.

Totuși, după părerea mea, este puțin probabil ca toate evenimentele importante care afectează populația unei țări să fie vizibile în harta astrologică a țării respective (indiferent pe ce bază este ea aleasă). De exemplu, nu cred că vei putea identifica întotdeauna evenimentele naturale (cutremure, pandemii etc) dintr-o astfel de hartă, pentru că ea se referă la o entitate convențională, cu statut juridic, oficial și nu la caracteristici naturale. Nici nu cred că vei putea identifica în detaliu trăsăturile ‘naționale’ care țin de temperamentul sau inteligența oamenilor (acestea pot fi identificate în primul rând prin metoda descrisă la punctul anterior sau la punctele de mai jos). Uneori astfel de asocieri ar putea fi făcute (vezi articolul meu despre amprenta saturniană a englezilor), dar mai degrabă ca o coincidență decât ca regulă generală (nu cred, de exemplu, că americanii sunt bine reprezentați – la nivel de caracter – de Soarele din Rac al hărții lor astrologice…). A crede așa ceva înseamnă a neglija decenii, secole sau milenii de influență din partea generațiilor anterioare momentului care stă la baza acelui horoscop de țară. Este important așadar să înțelegem ce putem și ce nu putem descifra dintr-o hartă astrologică națională.

În urma folosirii (exclusive a) horoscoapelor constitutive, apar însă și o serie de întrebări (și dileme) la care nu se poate răspunde satisfăcător: Cum delimitezi destinul unei țări de cel al unei regiuni specifice din țara respectivă? Cum delimitezi, de pildă, Transilvania de restul României, în harta României? (nu mai vorbesc de diversitatea etnică și de specificul economic și cultural). E clar că Transilvania e diferită de Muntenia și de Moldova și că a avut un destin al ei. Un transilvănean ar vrea – poate – ca momentul luat ca bază pentru harta astrologică a României să fi fost unul în care Transilvania făcea parte din România (Marea Unire, să zicem). Ar putea să nu simtă că momentul Unirii Principatelor (și, cu atât mai mult, cel al Declarație de Independență) este suficient de reprezentativ pentru ceea ce Transilvania este și poate fi. Dar ar putea accepta faptul că momentul Unirii Principatelor a reprezentat primul pas către România din care și el face parte.

c)hărțile aferente momentelor de întoarcere ale Soarelui la punctele cardinale ale anului solar (echinocțiile și solstițiile). Pentru că aceste momente sunt clar identificabile, hărțile aferente lor sunt cele mai viabile (motiv pentru care eu le folosesc cel mai des). Ele indică configurația etapelor majore ale fiecărui an pentru fiecare localitate în parte. Ele au însă o semnificație generală și trebuie corelate cu metode mai ‘locale’ ca să fie relevante. Hărțile aferente momentelor de intrare a Soarelui în celelalte 8 semne zodiacale ar putea fi și ele relevante.

d)hărțile aferente lunațiilor (în special cele care corespund lunației pre-echinocțiale și lunației post-echinocțiale). Ele surprind modul în care tendințele (și evenimentele) încep să se manifeste, se dezvoltă, culminează, intră în declin și sunt apoi integrate în conștiința colectivă. Eclipsele de Soare și de Lună (în special cele vizibile în regiunea sau țara analizată) sunt cazuri particulare ale lunațiilor și au o semnificație specială. Țările și regiunile care sunt guvernate de semnele zodiacale în care ele se produc tind să fie afectate de anumite evenimente importante.

e)ciclurile sinodice planetare, reîntoarcerile planetelor la anumite poziții semnificative, răsăritul și apusul heliacal al anumitor stele etc pot fi, de asemenea foarte semnificative. A cunoaște legătura dintre istoria unei regiuni și conjuncturile astronomice care au marcat-o este un lucru esențial.

f)astro-meteorologia. Astrologii antici și medievali căutau să prezică fenomenele atmosferice din configurațiile planetare, în scopul de a înțelege în ce fel urma să fie afectată o anumită regiune. Această artă nu se mai folosește în zilele noastre.

g)alte semne care apar într-un anumit spațiu local (comete etc). Această formă de astrologie era extrem de importantă în divinația babiloniană, dar a dispărut complet și nu se mai practică în astrologia modernă.

h)horoscopul președintelui, al regelui sau/și al primului ministru. Mulți astrologi antici și medievali evaluau destinul unei țări sau al unei campanii militare în funcție de cât de puternic/favorabil era horoscopul liderului său. Părerea mea este că această asociere funcționează în special într-o monarhie clasică sau într-o republică prezidențială (ex: SUA) și nu într-una parlamentară (adică nu într-una în care, în timp ce guvernul ia decizii importante, iar în parlament se votează legi importante, președintele se duce la schi…).

Toate aceste hărți/indicii astrologice oferă o mulțime de informații – adesea contradictorii – care sunt foarte dificil de sintetizat și descifrat, într-o manieră coerentă și relevantă.

Practica astrologică cu privire la hărțile naționale

Statele și națiunile au istorii complicate. Astrologii se străduiesc să identifice momentele cele mai relevante și definitorii pentru ideea de stat național pe care ei o au în minte. Acest demers poate deveni dificil pentru că, pe de o parte, unele națiuni își au originile departe în istorie și cronologia evenimentelor nu este întotdeauna clară, iar pe de altă parte țările trec prin transformări majore care le schimbă radical constituția și forma de organizare politico-administrativă.

În multe situații, sărbătoarea națională a unei țări coincide cu momentul ales pentru harta astrologică a acelei țări.

O variantă este de a se folosi horoscopul unui eveniment național important până ce o schimbare majoră apare în organizarea țării. De exemplu, pentru secolul trecut astrologii germani au folosit 3 momente: cel al Republicii Weimar (apărută imediat după Primul Război Mondial), cel al scindării Germaniilor în două republici distincte (Federală și Democrată) și cel al reunificării Germaniei (în 1990).

Am văzut că Declarația de Independență este baza pentru horoscopul SUA, dar am arătat că situația Americii față de România era complet diferită: până la acel moment ideea de identitate americană nu avea nici o formă oficială, iar țara era complet dominată de Coroana Britanică. Declarația de Independență a fost, simultan, și momentul ‘concepției’ națiunii americane. Cei mai mulți astrologi folosesc acest moment (deși ora sa exactă este controversată). Totuși unii astrologi folosesc data de 15 noiembrie 1777, data la care America a devenit oficial o federație de state. Alții folosesc, ca bază pentru harta SUA, momentul semnării Tratatului prin care Imperiul Britanic a recunoscut independența Statelor Unite (un amănunt puțin comic aici este că Tratatul a fost semnat la Paris, deci avem o hartă a SUA generată pentru o localitate din Franța…).

Este clar însă că în multe cazuri astrologii nu prea cad de acord asupra semnificaților astrologice ale diferitelor momente din istoria unei națiuni.

Teoria mea: Memoria Zodiacală a națiunii

Desigur, așa cum am precizat, toate momentele propuse ca variante pot avea o anumită valoare și încărcătură simbolică (mai mare sau mai mică) care corespunde unor poziții astrale la fel de semnificative (dar, Zoltan, sper că nu ești serios când spui că regatele lui Burebista și Decebal ar fi candidate la a fi reprezentate ca bază pentru astrograma României…!).  Problema este că uneori este greu de găsit un ‚început’ satisfăcător pentru concepția sau nașterea unei țări.

Ne putem gândi că toate datele/evenimentele importante din istoria unui popor (și a unei regiuni) ‘plutesc’ în memoria colectivă a regiunii/populației respective, purtând în ele, într-o formă esențializată încărcătura lor psihologică/karmică, semnificațiile lor profunde și, evident, amprenta/configurația astrologică care le corespunde. Anumite tranzite sau configurații care ating – astrologic – puncte din Zodiac care au fost active (activate de anumite planete sau de aspectele acestora) la anumite momente importante din trecut, reactivează, într-un fel sau altul – acele semnificații. Zodiacul (‘matricea’ terestră a energiei solare) păstrează în sine – consider eu – amintirea acelor momente ale istoriei (zodiile sunt adevăratele ‘clișee akashice’), iar planetele activează, ‘îngroapă’ și apoi  – la momente ulterioare – reactivează/dezgroapă amintirile corespunzătoare!

Exact cum, la momentul în care suferă o anumită traumă, o persoană este amprentată emoțional și, ani de zile mai târziu, dacă stimuli similari cu cei care au declanșat trauma se reactivează, trauma respectivă reapare, tot la fel amprenta unor evenimente care au afectat o anumită populație/națiune se păstrează la nivelul acestor înregistrări subtile.

De pildă, putem căuta să înțelegem semnificația simbolică a multor evenimente naționale prin prisma a ceea ce mai sus am considerat a fi horoscopul concepției României (harta Unirii Principatelor). Observăm că, în acel horoscop, Uranus se află staționar la ultimul grad din Taur. Într-o hartă națională Uranus reprezintă, printre altele, schimbările majore de status-quo. Ei bine, unele dintre schimbările menționate mai sus (investirea lui Carol I ca principe, Declarația de Independență, investirea lui Carol I ca rege) s-au produs imediat după tranzitul Soarelui peste Uranus din harta concepției României.

Mai observăm că poziția lui Uranus din harta Unirii Principatelor din 1859 a fost stimulat

– de cuadratura lui Uranus (și de conjuncția cu Pluto) la momentul declarării (1877) și la cel al obținerii independenței (1878)

-de cuadraturile venite de la Uranus și Saturn din horoscopul Marii Unirii de la 1918;

-de conjuncția cu Uranus la momentul pierderii Transilvaniei de Nord prin Dictatul de la Viena (Uranus se afla atunci și în cuadratură cu poziția sa din harta Marii Uniri).

Toate momentele care au afectat teritorial România par să fie legate prin aspecte dure de această poziție. Observăm că poziția lui Uranus este în strânsă legătură și cu Axa Nodurilor lunare, indicând astfel momente importante de reorientare în direcția de dezvoltare a țării.

Saturn din harta Unirii Principatelor este stimulat

-de cuadratura lui Saturn ce se afla la al 8-lea grad în Scorpion la momentul înscăunării lui Carol I ca principe;

-de cuadratura cu Saturn aflat la gradul al 6-lea în Taur la momentul numirii lui Carol ca rege;

-de cuadratura lui Saturn retrograd la 14 grade Taur la momentul dobândirii de către Mareșalul Antonescu a funcției de prim-ministru cu puteri depline (4 septembrie 1940);

-de conjuncția (cu un orb mai larg) cu Saturn din momentul abdicării Regelui Mihai și instaurării unui președinte al Marii Adunări Naționale.

Aceste momente coincid cu schimbări importante în ceea ce privește organizarea structurii de conducere a statutului (inclusiv titulatura funcției supreme în stat).

Dar cum a fost cu războaiele? Ele corespund cu aspecte la /între Pluto, Neptun, Uranus și Saturn din horoscopul concepției României. Neptun, Uranus și Pluto (stimulate de propriile lor poziții viitoare, dar în special în relație cu Saturn) indică situații tulburi, marcate de agitație, confuzie. Astfel,

-la momentul începerii Războiului de Independență, Neptun este în cuadratură conjuncție partilă cu Pluto din harta concepției, Pluto este în conjuncție strânsă cu Uranus din harta concepției, Saturn este conjunct cu Neptun din harta concepției;

-la momentul intrării în Primul Război Mondial, Uranus este în opoziție cu Saturn din harta concepției României, Neptun este în conjuncție cu Saturn și în cuadratură strânsă cu Pluto din harta concepției;

-la momentul intrării României în cel de-Al doilea Război Mondial, Pluto era în cuadratură strânsă cu poziția sa din harta Unirii și se apropia de o conjuncție cu Saturn; Neptun era în opoziție (la un orb de 1 grad) cu poziția sa din harta concepției, Uranus și Saturn erau conjuncte cu Uranus din harta Unirii.

Mai mult poziția Soarelui din horoscopul concepției României este stimulată de Uranus prin conjuncție, cuadratură sau opoziție în fiecare dintre aceste situații.

Prăbușirea regimului comunist (22 decembrie 1989) este ilustrată cât se poate de bine de cuadratura pe care Pluto o face la ambele capete ale opoziției Soare-Saturn din harta concepției României (Pluto fiind în conjuncție partilă cu Soarele hărții Unirii, undeva aproape de Fundul Cerului). Evident, tripla conjuncție Saturn-Neptun-Uranus din Capricorn semnifica startul unor noi cicluri sinodice între aceste trei planete, fiind deci indicativă la un nivel general pentru o schimbare profundă, la nivel mai general, în întreaga lume. Nodul Lunar Nord tranzita atunci Soarele din horoscopul concepției, indicând o orientare cu totul nouă pentru națiunea română.

Aderarea României la UE (1 ianurie 2007) la UE poate fi și ea echivalată simbolic cu conjuncția strânsă dintre Neptun cu Soarele horoscopului Unirii Principatelor (amestecare, relaxare a granițelor, ‘fuziune, dizolvare a identității, speranță, fascinație, utopie), în același timp cu opoziție lui saturn în tranzit cu aceeași poziție (impunerea de reguli și proceduri și obligativitatea de a le urma). Prin aderare identitatea națională devine mai puțin clară, mai puțin definită, se creează ideea de cetățenie europeană. Saturn cuadrează poziția lui Uranus din harta concepției României, indicând o nouă schimbare în status-quo. Nodul Nord este conjunct cu Luna.

Efectul pandemiei de Coronavirus ar putea fi și el identificat în harta concepției României. La data începerii Pandemiei Neptun tranzita Luna din această hartă. Uranus era în strânsă conjuncție cu Pluto și în cuadratură cu Saturn. A 6-a, a 8-a și a 12- a diviziune sunt implicate aici (probleme legate de sănătatea populației, mortalitate, izolare etc). Desigur, vorbim de o situație globală, dar ea ar trebui să se oglindească și într-un horoscop național.

Memoria Zodiacală și vedetele naționale

Mai mult, ‘celebritățile’ țării – persoanele pe care le considerăm reprezentative (la nivel național sau internațional) pentru o latură importantă a românismului – își împletesc – într-o manieră semnificativă – horoscopul personal cu horoscopul Unirii Principatelor (anumiți indicatori astrologici ‘naționali’ se suprapun peste anumiți indicatorii individuali majori). De exemplu:

-în ce fel s-ar putea vedea astrologic cât de emblematic a fost Gheorghe Hagi pentru România? Ar putea fi oare faptul că, născut fiind de ziua Unirii Principatelor (5 februarie), Hagi are Soarele natal conjunct cu Soarele din horoscopul concepției României? El a fost chiar liderul Echipei Naționale de fotbal a României, jucătorul cheie, vedeta, fiind supranumit ‘Regele’.

-și – iar – ce semnificație are faptul că Soarele lui Brâncuși este conjunct cu Luna din horoscopul de la 24 ianuarie 1859 (stil vechi)? Se referă oare la capacitatea lui de a transpune în creațiile sale sensibilitatea populară, magia artistică și bogăția folclorului poporului român? Se poate să fie din cauză că el era conștient de ceea ce poporul român doar simte, dar nu poate articula? 

-sau ce putem spune, simbolic, despre faptul că Soarele din horoscopul lui Mircea Eliade este în strânsă conjuncție cu Neptun din Pești (semnificator al miturilor, basmelor, religiei, spiritualității)? Și oare ce semnificație are faptul că Saturn (istorie, cronologie) din horoscopul istoricului Mircea Eliade este conjunct (strâns) cu Luna acestei hărți a României? Dar faptul că Ascendentul său (ce e drept, rectificat – nu doar de mine, ci și de alții) se suprapune peste Soarele acestei hărți naționale.

-și încă o dată: de ce Ceaușescu a avut un asemenea impact asupra României? Se poate să fi fost tot din cauză că (la fel ca Hagi), s-a născut pe data de 24 ianuarie (stil vechi) adică avea Soarele (care reprezintă liderul, mai ales prin conjuncția sa cu MC) în conjuncție partilă cu Soarele național (în harta Unirii de la 1859) într-un semn care  are o mare legătură simbolică cu uniformizarea ideologică utopică de tip socialist-comunist (Vărsătorul)? Și ce semnificație are faptul că, la fel ca în harta națională a unirii din 1859, în horoscopul lui Ceaușescu Soarele era în opoziție cu Saturn din Leu, indiciu pentru porniri dictatoriale care existau în horoscopul lui Ceaușescu și care s-au reflectat perfect în destinul României?

– ce semnificație are faptul că Ion Iliescu a avut Soarele său natal peste Luna noastră națională din horoscopul Unirii de la 1859 (și dispozitorul Soarelui, Jupiter, peste Jupiter din horoscopul național), fiind președinte pentru atâția ani după revoluție?

Ar putea, desigur, ca aceste juxtapuneri să fie doar niște simple coincidențe…sau ar putea fi ceva mai mult… În mod obișnuit, suprapunând două sau mai multe hărți astrologice, aproape de fiecare dată poți găsi ceva care pare semnificativ (iar astrologilor le place foarte tare să găsească semnificații chiar și unde nu există…); totuși am încercat să mă limitez aici doar la Soare și Lună (eventual și la un alt indicator care este cu adevărat definitoriu pentru ipostaza în care o astfel de persoană este cunoscută în țară și/sau în lume) pentru a accentua esențialul. Este bine să observăm aceste corelații, dar, în același timp să păstrăm o atitudine rezervată, verificând dacă ele se verifică pe o perioadă lungă de timp și într-un număr suficient de mare de cazuri. 

Desigur, pozițiile planetare aferente celorlalte momente importante din istoria României ar putea fi și ele semnificative, deși nu par să aibă potențialul momentului Unirii Principatelor.

Câteva concluzii

Anumite momente au – pe lângă însemnătatea lor OFICIALĂ – o valoare SIMBOLICĂ mai mare decât altele în ceea ce privește identitatea națională. Importanța acordată unui anumit moment poate varia de la o epocă la alta.

Nu cred că o singură hartă astrologică definește suficient de bine identitatea și destinul unei țări. Deși am folosit, în mai multe rânduri hărți ale unor țări pentru a sublinia anumite semnificații în relație cu evenimente importante pentru acele țări (ex. hărțile Regatului Unit și Statelor Unite), folosesc aceste hărți cu precauție. Totuși, tema astrologică a Unirii Principatelor (a ‘concepției’ României) pare a fi suficient de semnificativă. Prin contrast, horoscopul Declarației de Independență nu are prea multe de spus în legătură cu destinul României, în opinia mea.

Problema cu astrograma Unirii Principatelor este aceea că există o anumită incertitudine cu privire la ora sa exactă (ora locală 6 este însă înregistrată oficial). Același lucru poate fi spus – chiar într-o măsură mai mare și în legătură cu astrogramele aferente celorlalte momente ‘candidate’ la a deveni baza pentru harta României. Toate aceste astrograme necesită rectificare – lucru care nu e chiar ușor de făcut (eu unul nici nu am încercat). Aplicarea anumitor tehnici astrologice la o astfel de hartă incertă – inclusiv revoluția solară despre care am pomenit la începutul acestui articol – ar putea să fie problematică , din această cauză. În lipsa certitudinii cu privire la momentul exact, atunci când analizez aceste hărți, o fac, de regulă, folosind doar pozițiile zodiacale ale planetelor (și nu pozițiile în casele mundane).

În sfârșit, problema majoră cu previziunile realizate în baza unor astfel de astrograme naționale (și, în general, cu celelalte hărți astrologice locale sau mondiale) este că munca de documentare și analiză care, în opinia mea, este necesară pentru a realiza previziuni bine fundamentate este foarte grea și nu este valorizată sau/și recompensată. Dacă nu se orientează către ceva specific (un aspect economic sau social particular, de exemplu), astfel de interpretări rămân prea generale pentru a fi utile; nu știu dacă cineva – un factor de decizie – ține seama de predicțiile pe care astrologii le fac. Și oricât de bună ar fi previziunea pe care o faci, ea se va amesteca – foarte probabil – cu noianul de non-sensuri pe care, din păcate, o mulțime de astrologi oportuniști și incompetenți le strigă în gura mare, astfel încât ceea ce spui sau scrii va fi aproape inevitabil trecut cu vederea. Acesta este motivul pentru care, cu excepția câtorva momente importante din an, rareori am dispoziția necesară pentru a face previziuni cu caracter general.

PS: Nu știu dacă de la momentul scrierii articolului său și până în prezent, opinia d-lui Firicel Ciarnău în legătură cu horoscopul României a rămas aceeași sau s-a schimbat. Sper totuși că nu va fi deranjat de opiniile exprimate de mine aici.