Orizont

Orizontul local este cercul mare al sferei cerești care, pentru un observator aflat într-un punct determinat de pe suprafața Pământului, separă emisfera vizibilă de cea invizibilă. El reprezintă limita dintre cerul aflat deasupra și cel aflat dedesubt, aceasta fiind determinată de poziția și verticala locului de observație.

În sens astronomic, orizontul local este definit ca intersecția sferei cerești cu planul perpendicular pe direcția verticalei locului. În sens astrologic, el constituie axa fundamentală a manifestării, marcând linia de demarcație dintre planetele vizibile și cele invizibile în raport cu Pământul.

Originea și sensul termenului

Termenul orizont provine din grecescul horizōn kyklos (gr. ὁρίζων κύκλος), cu sensul de „cerc care delimitează” sau „linie de separație”.

În literatura astronomică și astrologică apar mai mulți termeni înrudiți. Astfel avem orizont

• astronomic
• adevărat sau geometric
• sensibil (aparent sau vizibil)

Termenii orizont sensibil – vizibil sau aparent – sunt folosiți pentru a indica linia de maximă vizibilitate, acolo unde corpurile cerești apar și dispar la răsărit și apus, așa cum sunt ele percepute de observator.

Dezvoltarea istorică a conceptului de ‘orizont’

Conceptul este prezent încă din astronomia antică greacă, unde era utilizat pentru:

• determinarea răsăritului și apusului planetelor și stelelor
• calculul duratei zilei și nopții
• clasificarea stelelor în circumpolare și non-circumpolare

În astrologia elenistică, acest concept dobândește o semnificație structurală esențială, devenind baza:

• pentru determinarea axei Ascendent–Descendent
• separării hărții în emisfera superioară și inferioară
• distincției dintre planetele „vizibile” și „invizibile”

Această funcție va fi păstrată și dezvoltată în astrologia medievală, renascentistă și modernă.

Context astronomic

Din punct de vedere astronomic, orizontul local este un plan geometric, nu o linie fizică. Orizontul astronomic este un plan imaginar idealizat, tangent la Pământ la locația unui observator și formând un unghi perfect de 90 de grade cu verticala. El este determinat exclusiv de poziția geografică a observatorului și direcția verticalei locale.

Pe sfera cerească, orizontul local este un cerc mare, având ca poli Zenitul și Nadirul.

Explicație simplificată

Orizontul local este „linia imaginară” care înconjoară Pământul și împarte cerul în două:

• partea pe care o vedem deasupra noastră
• partea aflată sub picioarele noastre

Când un astru trece peste această linie, el fie:

• răsare, intrând în emisfera vizibilă
• apune, coborând în partea invizibilă nouă

Această mișcare este aparentă și este cauzată de rotația zilnică a Pământului în jurul axei sale.

Distincții importante și confuzii frecvente

Vizibil, adevărat sau astronomic

Există mai multe forme particulare ale conceptului general de orizont:

• Orizontul aparent (vizibil sau sensibil) este influențat de refracția atmosferică, relief etc. Altitudinea locului (elevatia observatorului) modifică și ea linia de vedere (de exemplu, dacă te afli pe un deal, poți vedea Soarele mai devreme decât cineva aflat la poalele dealului).
• Orizontul adevărat este planul pe care observatorul l-ar vedea dacă nu ar fi nici o modificare indusă de refracția luminii sau obstrucție a vizibilității. Centrul orizontului adevărat este sub observator și sub nivelul mării.
• Orizontul astronomic este o construcție geometrică ideală, mai precis este planul orizontal care trece prin ochii observatorului. Este planul fundamental al sistemului de coordonate orizontal, locul punctelor care au o altitudine de zero grade.
• Orizontul celest este cercul mare al sferei cerești care reprezintă proiecția pe sfera cerească a planului orizontului observatorului.

Astrologia utilizează orizontul celest, care, în funcție de modul în care este determinat, poate fi de două feluri:
1. Geocentric – când planul orizontului este definit din centrul Pământului, fiind un cerc ideal, identic pentru toți observatorii aflați la aceeași latitudine.
2. Topocentric – în acest caz planul orizontului este definit din poziția reală a observatorului. Acest plan pare că se deplasează foarte ușor din cauza efectului de paralaxă.

Linia orizontului local vs. axa Ascendent-Descendent

Ca o consecință a observației anterioare, deși se află în strânsă legatură și par identice atunci când privim o hartă astrologică (care este bi-dimensională), linia orizontului local nu trebuie confundată cu axa Ascendent-Descendent. Aceasta din urmă nu este o linie de vizibilitate, ci o proiecție pe ecliptică a unui plan abstract, idealizat.

Astfel, un corp ceresc poate fi:

• deasupra orizontului, dar sub Ascendent
• sub orizont, dar conjunct cu Ascendentul.

Rolul în structura horoscopului

Din punct de vedere astrologic:

• orizontul estic marchează matematic gradul ecliptic care răsare, numit Ascendent
• zodia care conține acest grad este Semnul Ascendentului
• punctul opus este Descendentul

Planetele și diviziunile aflate:

• deasupra orizontului sunt considerate mai manifeste și vizibile
• sub orizont sunt asociate cu procese interioare, latente sau private

Semnificație simbolică și interpretativă

Simbolic, orizontul local reprezintă:

• granița dintre ”interior” și ”exterior” sau dintre ”public” și ”privat”
• linia de emergență a vieții individuale
• trecerea dintre potențial și manifest

El funcționează ca o „interfață” între subiect și lume, analogă rolului Ascendentului în interpretarea horoscopului.

Întrebări frecvente

Orizontul astronomic este același pentru toți oamenii?

Nu. El depinde strict de locația geografică a observatorului. De aceea:

• hărțile astrologice diferă de la un loc la altul;
• Ascendentul și Descendentul se schimbă în funcție de latitudine;
• aceeași oră calendaristică produce hărți diferite în orașe diferite

De ce este orizontul atât de important în astrologie?

Pentru că fără el nu pot fi determinate Ascendentul și Descendentul, împărțirea în emisfere și majoritatea sistemelor de diviziune a horoscopului.

Ce legătură are orizontul local cu mișcarea diurnă a cerului?

Mișcarea diurnă aparentă (răsărit–culminare–apus) este efectul rotației Pământului raportată la orizontul local. În raport cu acesta, corpurile cerești:

• apar, adică răsar
• dispar, adică apun.

Fără această noțiune, ideea de „răsărit” și „apus” nu ar avea sens.

Când spunem că o planetă „răsare”, ce înseamnă exact?

În sens strict astronomic o planetă „răsare” atunci când trece de sub planul orizontului local deasupra acestuia.

În practică:

• vizibilitatea efectivă poate fi influențată de refracția atmosferică, relief, condiții de lumină;
• momentul astrologic al răsăritului (Ascendentul) nu coincide întotdeauna cu apariția vizibilă (totuși, Ascendentul reprezintă o bună aproximare a momentului în care o planetă ”răsare” propriu-zis).

Ce rol joacă latitudinea în raport cu planul orizontal al locului?

Latitudinea influențează:

• unghiul sub care ecliptica intersectează orizontul
• durata de timp în care o zodie „răsare”
• forma și dimensiunile locurilor/diviziunilor hărții astrologice.

La latitudini extreme:

• unele semne, planete sau stele pot să nu răsară deloc
• altele pot rămâne permanent deasupra planului orizontal.

Termeni înrudiți

• Ascendent
• Descendent
• Zenit
• Nadir
• Prima Verticală
• Altitudine
• Mișcarea Diurnă
• Meridian local
• Ecliptică
• Ecuator ceresc