La câțiva ani de la vizita pe care am făcut-o la Muzeul Freud din Viena am hotărât să-mi întregesc acea experiență printr-o vizită la Muzeul Freud din Londra.
Muzeul este situat în una dintre cele mai pitoreşti zone rezidenţiale din nordul Londrei – Hampstead, un cartier elegant, cu străzi cochete, pregătite parcă pentru promenadă şi cu o atmosferă fermecătoare ce combină calmul suburban cu avantajele apropierii de centrul Londrei. Și vizita mi-a oferit o experienţă cu totul specială: aceea de a păşi în casa în care marele pionier al psihanalizei şi familia sa au trăit ultimul său an de viaţă şi de muncă. Acest spaţiu nu este doar un muzeu în sensul obişnuit, ci și un loc de reflecţie asupra vieţii, gândirii şi moştenirii freudiene.
În această casă Sigmund Freud a locuit împreună cu soţia sa Martha şi fiica lor, Anna Freud, după fuga lor din Austria în 1938, ca refugiaţi din cauza ameninţării naziste. Aici Freud a trăit până la moartea sa, în 1939. Ulterior, Anna Freud a rămas în această locuinţă până la decesul ei în 1982.
Spre deosebire de casa din Viena, care are doar câteva obiecte lăsate în urmă de Freud la plecarea sa, casa londoneză păstrează mare parte din mobilierul, colecțiile și celelalte obiecte ce au aparținut familiei Freud, în aranjamentele originale. Printre altele, biroul în care Freud îşi desfăşura activitatea, cu celebra sa „canapea psihanalitică”, biblioteca sa imensă (cu peste 1500 de volume), colecția de antichităţi (cu peste 2000 de statuete și artefacte), camera Annei Freud și grădina (păstrată aproape în forma în care Freud a cunoscut-o, cu bănci, mese, obiecte de teracotă etc.), toate au parcă darul de a te transporta aproape un secol în urmă în atmosfera magică în care câteva dintre firele dramei personale a familiei Freud și ale istoriei psihanalizei s-au împletit.
Cele trei Instanțe
Conceptualizarea psihicului uman de către Sigmund Freud reprezintă, în viziunea mea, una dintre cele mai influente și durabile contribuții la înțelegerea naturii umane. Dintre toate teoriile lui Freud, cea legată de cele 3 instanțe ale aparatului psihic mi se pare cea mai pertinentă, reflectând cel mai fidel structura de bază a psihicului uman. Deși a fost și încă este contestată, nefiind suficiente date care să o valideze empiric, modelul Id–Ego–Superego a rămas o metaforă utilă pentru a vorbi despre conflictul interior, autocontrol și conștiință morală.
Freud a sistematizat aparatul psihic în trei ‘instanțe’ fundamentale: Id-ul (Es), Eul (Ich) și Supra-eul (Über-Ich). Acestea nu sunt părți distincte ale creierului, ci instanțe funcționale care corespund diferitelor niveluri ale vieții psihice — inconștientă, conștientă și supra-conștientă. Avem în noi trei ‘naturi’, trei niveluri pe care operăm: o latură pulsională, una rațională și una aspirațională.
Id-ul reflectă latura noastră animalică și este sediul instinctelor și pulsiunilor primare. Este un nivel bazal, inconștient, neorganizat, necoordonat; Id-ul este un ‘Acesta’ sau ‘Acela’ (în limba latină; ‘It’ în engleză, ‘Es’ în germană), adică ceva ce instanța Eul-ui nostru (fiind situată ‘deasupra’) poate obiectiva (cam în același fel în care ne putem obiectiva corpul și nevoile lui: ex: ‘corpul meu simte foamea sau plăcerea’). Id-ul este orientat pe fuga de durere și căutarea plăcerii. La nivelul Id-ului dorim să ne satisfacem dorințele, indiferent de consecințe. De exemplu, a ceda unei tentații culinare sau sexuale indică faptul că ne-am supus instanței Id-ului, care a pus stăpânire pe rațiune și pe conștiința noastră morală. Id-ul reprezintă sursa primară a energiei noastre psihice și poartă cu sine moștenirea biologică a speciei. El îmbină cele două pulsiuni sau instincte primare fundamentale: Eros-ul (pulsiunea orientată către viață) și Thanathos-ul (pulsiunea orientată către moarte). Id-ul constituie materia primă a psihicului din care Eul va ajunge să se diferențieze treptat în procesul de dezvoltare psihologică. Nestăpânit, Id-ul conduce la lăcomie, complacere și comportamente anti-sociale. Simbolic – ca etapă sau nivel de dezvoltare – Id-ul corespunde Copilului.
Ego-ul (latină – ‘Eu’) reprezintă instanța rațională, organizată a psihicului, ancorată la realitate și dezvoltată din Id prin contactul cu lumea exterioară. El funcționează după principiul realității, adică încearcă să satisfacă dorințele Id-ului într-un mod realist și acceptabil, ținînd seama de oportunitățile și constrângerile existente. Eul are o triplă funcție: este mediator între cerințele Id-ului, interdicțiile Supra-eului și constrângerile realității, este organizatorul percepției, gândirii, deciziei și acțiunii și are un rol protector, utilizând mecanisme de apărare (refulare, proiecție, raționalizare etc.) pentru a menține echilibrul psihic. El are o funcție de adaptare și ajustare a comportamentului în funcție de nevoile Id-ului și constrângerile și idealurile Supra-Eului. Un Eu slab este măcinat și nevrozat, prins la mijloc în conflictul dintre Id și Supra-Eu. Simbolic, Eul corespunde Adultului.
Super-Ego (latină – ‘Deasupra Eului’) se referă la normele, interdicțiile și idealurile interiorizate după care ne ghidăm în viață, ceea ce numim ‘conștiința morală’. El se formează prin interiorizarea normelor și principiilor morale prevalente în familie și societate (educație, cultură, religie etc). De exemplu, a asculta de ‘vocea conștiinței’ și a face mai mereu ‘ce te îndeamnă conștiința’ indică faptul că ‘instanța’ care guvernează asupra comportamentului este cea a Supra-Eului. Vocea interioară sau Criticul Interior care ne spune: ‘ar fi bine să’, ‘trebuie să’, ‘nu este bine/potrivit să’ etc. este vocea Supra-Eului. Supra-Eul are două componente: Conștiința Morală, care sancționează comportamentele considerate „rele” și Idealul Eului, care oferă un model de perfecțiune spre care individul aspiră. Un Supra-eu prea sever duce la sentimente de vinovăție, anxietate morală și inhibiție, în timp ce un Supra-eu prea slab permite predominanța impulsurilor instinctuale ale Id-ului. Simbolic, Supra-eul corespunde Bătrânului.
Dintr-o altă perspectivă, am putea spune că Id-ul este ‘Animalul’, Eul este ‘Omul’, iar Supra-Eul este ‘Daimonul’.
Astrologia celor trei instanțe
Convingerea mea, explicată și cu alte ocazii, este că nu putem găsi o corespondență perfectă între astrologie și alte sisteme care explorează psihicul uman. Astrologia este un sistem simbolic, natural, peren de cunoaștere, iar celelalte metode ale psihologiei sunt artificiale, rodul unor teorii care corespund trendurilor dominante în vremurile în care sunt generate (fiind ulterior modificate sau complet înlocuite prin alte teorii la modă). Totuși, îmi place să fac unele analogii și conexiuni cu teoriile dezvoltate de-a lungul timpului în psihologie.
Teoria mea cu privire la legătura dintre planete și cele trei instanțe a fost prezentată pe scurt în articolul Acasă la Sigmund Freud. Ea are la bază aranjamentul din Ierarhia Sferelor Planetare. Corespondența este următoarea:
- Luna corespunde Id-ului. Luna este satelitul Pământului. Pământul reprezintă obscuritatea materiei. Simbolic, Luna reprezintă forța care ne atrage către materie. Neavând lumină proprie și împrumutând/reflectând lumina solară, ea este, simbolic, obiectivată, constituind un Acela (Id). Potrivit tradiției astrologice, Luna simbolizează instinctele și temerile noastre, nevoile primare, latura noastră ‘animalică’.
- Soarele corespunde Eului. Prin extensie, planetele cele mai apropiate de Soare (cele aflate în interiorul orbitei terestre) – Mercur și Venus – sunt și ele asociate instanței realității. Considerate individual, Mercur indică nivelul rațional, pliat foarte bine la realitate, în vreme ce Venus se referă la un alt nivel al instanței realității: relaţia cu lumea, valoarea de sine, interacţiunea cu ceea ce iubim și apreciem. Marte, prin care ne referim la acţiuni, adică la deciziile concrete și comportamentele în lumea exterioară, corespunde tot principiului Eului, fiind mediat tot de instanța Eului care decide cum, când şi în ce condiţii să satisfacă impulsurile provenite din Id (Id-ul) şi cum să răspundă la exigenţele morale ale Supra-Eului.
- Jupiter, Saturn și corpurile trans-saturniene corespund Supra-Eului. Ele ne comunică valorile și principiile morale, idealurile, normele, constrângerile și obligațiile după care ne trăim viața.
În relație cu Luna, Venus și Marte se referă și la Id, pentru că aceste astre corespund Eros-ului și, respectiv, Thanathos-ului. Venus indică impulsul către sex și plăcere, iar Marte impulsul către luptă, violență, cucerire și distrugere.
În relație cu Soarele, Jupiter și Saturn se referă și la Ego, pentru că aceștia definesc limitele și posibilitățile acestuia, adică realitatea în care funcționează. Jupiter și Saturn participă la organizarea și integrarea activității Eului.
În ceea ce privește Zodiacul, cel mai direct mod de a asocia zodiile cu cele 3 instanțe este, desigur, cel bazat pe ordinea naturală a fazelor procesului zodiacal.
Id-ul ar fi astfel asociat primelor 4 zodii care reprezintă manifestările cele mai ‘energice’ ale celor 4 elemente. Etapa Idului este încadrată de două semne cardinale (Berbecul și Racul), simbolice pentru impulsivitatea specifică Idului sau ceea ce am putea numi ‘Copilăria Zodiacului’. Ego-ul se dezvoltă apoi din Id în următoarea secțiune a Zodiacului, începând cu zodia afirmării și stabilizării depline a Eului, Leul. Faza Ego-ului este aici încadrată între două zodii fixe (Leul și Scorpionul), în acord cu faza ‘adultă’ simbolizată de principiul Eului. Super-Ego-ul apare, din această perspectivă, în ultimele 4 zodii (cele guvernate de Jupiter și Saturn), fiind încadrată de două zodii ‘mutabile’, mixte, care se referă la principii și valori morale. Aceasta este faza ‘bătrână’ a Zodiacului. Faza Ego-ului apare aici încadrată procesual, în mod oarecum firesc, între faza Idului și cea a Supra-Eului. Fiecare fază începe cu o etapă a Focului (mobilizare) și se încheie cu una a Apei (integrare).
Un alt mod de a conceptualiza corespondența zodiilor cu cele 3 instanțe ar fi următorul:
Aici Id-ul este asociat celor două zodii mercuriale (Gemenii și Fecioara) și celor două zodii solare adică Leul – Soare(+) și Racul – Soare (-)/Luna. Id-ul corespunde zodiilor guvernate de Venus și Marte (Eros și Thanatos), iar Supra-Eul corespunde zodiilor guvernate de Jupiter și Saturn. Aici Id-ul apare cuprins între Ego și Supra-Eu. Aș preciza aici și faptul că am putea corela – probabil mai fidel – principiile astrologice planetare și zodiacale (inclusiv această ultimă schemă zodiacală) cu triada psihicului din teoria lui Carl Jung: Conștient – Inconștient Personal – Inconștient Colectiv.
Menționez că această teorie de echivalare între cele modelul astrologic și modelele clasice ale organizării psihicului este încă într-un stadiu preliminar.
Exemple
Comportamentele impulsive ale unor celebrități pot fi privite ca manifestări accentuate ale Id-ului. De pildă, Salvador Dalí, prin exuberanța sa erotică și delirul său oniric transformate în artă, ar putea fi considerat un exemplu de sublimare a pulsiunilor Id-ului — proces prin care dorințele inconștiente sunt transformate în expresii artistice acceptabile social.
Observăm că Luna este foarte proeminentă în tema natală a lui Dali, fiind guvernatoarea Ascendentului situată la punctul de culminație. Dali a fost ‘mânat’ de impulsurile Id-ului. Guvernatorul de domiciliu al Lunii, Marte este conjunct cu aștrii instanței realității (Soarele și Mercur) și cvadrat de Saturn situat în domiciliul său diurn, Vărsătorul (și asociat cu instanța Supra-eului).
Personalitatea lui Marilyn Monroe ilustrează conflictul dintre un Id puternic (dorința de iubire, senzualitatea, nevoia de validare) și un Supra-eu fragil format într-o copilărie traumatizantă. Eul ei, incapabil să medieze adecvat, oscila între exuberanță și depresie, între control și auto-distrugere. Ruptura dintre cele trei instanțe produce o vulnerabilitate emoțională și o căutare permanentă de echilibru prin exterior (faimă, adulație). Luna – puternică la Descendent este puternic afectată de cuadratura cu Saturn retrograd si opoziția cu Neptun.
Nietzsche oferă un exemplu interesant al unui Supra-eu idealizat care se revoltă împotriva valorilor morale convenționale. În el, Supra-eul nu mai acționează ca instanță de interdicție, ci ca creator de valori noi („Übermensch” – Supra-Omul), transfigurând conflictul intern într-o expresie filosofică a dorinței de depășire.
Soarele este aspectat de Pluton, Neptun și Saturn, iar Luna din Săgetător guvernată de Jupiter la Fundul Cerului, Jupiter și Saturn sunt foarte puternice, situate în semnele lor de domiciliu. Toate acestea indică aspirația către valorile înalte ale Supra-Eului.
Freud însuși reprezintă un exemplu de Eu în acțiune: el își canalizează tensiunile inconștiente, conflictele interne și visele proprii în activitate intelectuală riguroasă. În acest sens, actul științific devine un proces de sublimare — o funcție a Eului matur de a transforma pulsiunile Id-ului în creație intelectuală. Freud a recunoscut existența unor conflicte interne între impulsurile sale inconștiente (legate de sexualitate și moarte) și idealurile sale științifice.
În jurnalul său, el notează vise cu conotații erotice și de vinovăție, pe care le analizează cu luciditate. În el se observă un Eul rațional și un Supra-eu moral care transformă tensiunile Id-ului în descoperiri teoretice.
Swami Vivekananda, filosof și călugăr indian, discipol al lui Ramakrishna, a devenit celebru în Occident pentru discursurile sale despre spiritualitate, unitatea religiilor și potențialul divin al omului. Id-ul este controlat și sublimat — energia instinctuală este canalizată spre scopuri spirituale, intelectuale și etice (sublimare în sens freudian). Ego-ul este puternic, integrator și lucid. El recunoaște existența dorințelor, dar le orientează conștient spre scopuri superioare. Superego-ul este foarte dezvoltat, dar nu tiranic; nu generează vinovăție, ci ghidează etic și spiritual. Valorile sale nu sunt impuse de teamă, ci asumate prin înțelegere interioară și experiență spirituală.
Luna este conjunctă cu Saturn în semnul exaltării acestuia în al 9-lea sector și în trigon cu Mercur. Dorințele fizice sunt transformate în dorință de cunoaștere și compasiune. Soarele este la Ascendentul din Capricorn cuadrat de Marte și Jupiter, indicând un Eu puternic, tensionat, dar canalizat către aspirațiile Supra-Eului care domină (armonios) orientarea generală a nativului.
Ted Bundy a fost un criminal în serie, responsabil pentru uciderea a zeci de femei. Era carismatic, educat, lucid și extrem de manipulator — o combinație paradoxală de raționalitate și sadism. Id-ul lui Bundy era hipertrofiat: impulsurile violente și sexuale dominau viața sa psihică. Dorința de putere, control, dominare și sadism reflectă o supremă dominație a pulsiunilor instinctuale. Ego-ul său era inteligent și bine dezvoltat cognitiv, dar servil față de Id. Bundy folosea rațiunea (Ego-ul) pentru a organiza crimele, a evita prinderea și a manipula oamenii — adică Ego-ul servea instinctele Id-ului, nu echilibrul psihic. Super-Ego-ul lui Bundy era grav deficitar. Nu manifesta vinovăție, empatie sau remușcări — semn al unei slabe sau absente instanțe morale. Putem spune că Superego-ul nu funcționa ca regulator, iar Id-ul îi domina ființa.
Luna este conjunctă cu Marte și Nodul Lunar Sud (indiciu de compulsiune, întărit cu putere de tensiunea dintre Jupiter și conjuncția Pluton-Saturn). Id-ul este foarte puternic, iar Supra-Eul este slab și dominat de Id.
–––––––-
Modelul freudian al aparatului psihic rămâne una dintre cele mai sugestive structuri explicative ale personalității umane. Dinamica dintre Id, Ego și Superego descrie nu doar conflictul interior al individului, ci și tensiunea fundamentală a culturii occidentale — între instinct și rațiune, dorință și moralitate, libertate și ordine. Cele trei instanțe nu acționează izolat, ci se află într-un raport dialectic de influență și conflict.
Freud a oferit nu doar un model clinic, ci și o metaforă a condiției umane: ființa umană este prinsă într-o luptă perpetuă între forțele naturii sale instinctuale și exigențele civilizației. Eul nu este decât un echilibrist pe sârma întinsă între abisurile Id-ului și cerințele imperioase ale Supra-eului.
