Mulți astrologi se laudă că practică o ‘astrologie spirituală’. Adesea ei adoptă această asociere de termeni ca o strategie de marketing astrologic. Pentru că mulți oameni sunt preocupați să descopere semnificația spirituală a vieții lor și să se dezvolte psihologic și spiritual, pentru unii astrologi a promova astfel astrologia pe care o practică este o metodă de a atrage clienți și de a pretinde că astrologia lor este superioară celei practicate de alți astrologi. Pentru aceasta ei folosesc un jargon special, un arsenal de epitete bombastice și o serie de termeni vagi împrumutați din diverse religii (și în special din abordarea mambo-jumbo de tip neo-teozofic / New Age).  

În fapt, nu are nici un sens să vorbim despre o ‘astrologie spirituală’! Există astrologie medicală, există astrologie orară, există astrologie vocațională, există astrologie electivă (există chiar și o astrologie a corpului energetic care are de-a face cu mișcarea curenților energetici în corpul subtil al individului) etc., dar nu există o disciplină ce s-ar putea numi ‘astrologie spirituală’! Înainte de toate, expresia ‘astrologie spirituală’ este pleonastică! Astrologia este, implicit, o disciplină spirituală – nu trebuie să încercăm să o facem mai ‘spirituală’ decât este! Prin faptul că astrologia consideră că niște corpuri materiale gigantice (planetele) sunt simboluri pentru realități mai profunde și invizibile ale vieții și ale drumului omului prin viață, ea presupune din start adoptarea unei viziuni spirituale asupra vieții și afirmă astfel că materialul reflectă ceva în plan subtil, spiritual.

Prin definiție, astrologia ține de latura ascunsă (‘ezoterică’, ‘spirituală’) a vieții, chiar și atunci când interpretarea astrologică abordează o tematică foarte concretă și ‘materială’. Ea cuprinde un set de metode de evaluare a semnificației unor simboluri, iar aceste simboluri sunt asamblate în conformitate cu aceleași reguli definite în astrologie încă de la începuturile sale. Mai concret, astrologia este un limbaj compus din ‘cuvinte’ astrologice, relații între cuvinte și reguli de compunere a ‘frazelor’ astrologice. Acestea sunt indiferente la felul în care astrologii le articulează; planetele nu indică astrologului în ce fel trebuiesc interpretate ciclurile și ritmurile lor. Realitatea desemnată de ele este atât ‘spirituală’, cât și ‘materială’, ea se adresează atât minții, cât și trupului, atât materiei, cât și spiritului, atât psihologiei nativului, cât și evenimentelor externe psihicului său. Semnificația este realizată în mintea astrologului, în funcție de nivelul său de înțelegere și maturitate, de intuiția și logica sa și de capacitatea sa de anticipare a efectelor viitoare. Axioma fundamentală a astrologiei potrivit căreia drumul în viață și personalitatea unui individ pot fi înțelese în baza pozițiilor planetelor de la nașterea acestuia este cel mai ‘spiritual’ lucru pe care o persoană trebuie să-l accepte în astrologie! Nici o nouă abordare și nici un nou jargon astrologic nu pot face astrologia mai ‘spirituală’ decât este deja!

În al doilea rând, astrologia este doar un instrument; un instrument nu este mai spiritual sau mai puțin spiritual, ci poate fi folosit într-o manieră mai adecvată sau mai puțin adecvată, pentru a face bine sau a face rău. Un bisturiu – spre exemplu – poate fi folosit pentru a ucide sau pentru a îndepărta o tumoră (iar unii oameni simt că îți pot folosi chiar și mintea sau vorbirea asemenea unui bisturiu…). Există doar astrologi care sunt capabili să folosească acest instrument (adică să aplice astrologia) într-un mod cât mai ‘spiritual’ și înțelept, iar acest lucru depinde de trei factori: a) nivelul de conștiință și maturitate al astrologului; b) nivelul său de cunoaștere a astrologiei și capacitatea sa de a folosi acest instrument / limbaj (astrologia) și c) scopul pentru care astrologia este folosită.

Ce înseamnă că un astrolog aplică astrologia într-un mod spiritual? Ei bine, valoarea spirituală a unei interpretări nu se regăsește în jargonul folosit, ci este dată de nivelul de profunzime (sau de elevare) pe care mintea (și interpretarea) astrologului reușește să-l acceadă. Depinde așadar de nivelul de elevare spirituală și de înțelepciune la care astrologul a ajuns el însuși în viața lui, dar depinde și de competența și de experiența lui, de felul în care acesta înțelege semnificația tuturor factorilor astrologici, precum și forța și direcția în care ei se manfesta și rezultanta sau rezultatele probabile.

Competența în astrologie este foarte asemănătoare cu competența într-o limbă străină. Aceasta din urmă depinde de vocabularul pe care îl posezi, de cât de bine stăpânești gramatica și sintaxa, de abilitatea ta de a folosi expresii colocviale și reflectă cât de multă experiență și familiaritate ai cu limba respectivă, cât de mult ai citit și ai conversat, de contactul tău cu cultura asociată cu limba respectivă și cu vorbitorii nativi. Dar mai depinde și de nivelul de deschidere al celui care o învață, de cultura, educația, rafinamentul și abilitățile lingvistice ale vorbitorului, de mediul în care s-a dezvoltat, de motivația sa, de prezența sau absența unor blocaje în comunicare – iar acestea sunt aspecte proprii individului și nu limbii vorbite de el.

Iar ceea ce contează mai apoi este CE anume vrem să facem cu astrologia! Dorim să aplicăm astrologia pentru a înțelege felul în care cei 6 centri energetici principali sunt dinamizați în corpul nostru energetic? Dorim să înțelegem un anumit complex emoțional care provine din relația cu unul dintre părinți? Dorim să înțelegem ce tip de încercări ne așteaptă într-o relație de cuplu? Dorim să folosim astrologia pentru a învesti la bursă? Astrologia poate fi folosită pentru a atinge toate aceste scopuri, dar, evident, unele scopuri sunt mai ‘spirituale’ decât altele. A înțelege un complex emoțional este mai ‘spiritual’ decât a învăța să investești la bursă (deși chiar și această diferențiere la nivelul utilității astrologiei este relativă). În plus astrologia – la fel ca orice altă disciplină – este mai adecvată unor scopuri decât altora: este mai adecvat ca prin astrologie să încerci să prezici trenduri și evenimente concrete – economice sau politice – la nivel mondial, decât să-ți dai cu părerea despre aspecte aproape imposibil de verificat (și complet inutile!) ca de exemplu ‘nivelul de comunicare’ la nivel de masă, ‘iubirea’ care există la nivel colectiv sau nivelul spiritual al întregii populații a globului (așa cum fac unii astrologi)!

Ideea aici este că fiecare configurație astrologică are mai multe straturi de semnificație – interpretarea depinde de aspectul / domeniul / nivelul specific căruia vrei să te adresezi. Un careu în T dintre Marte, Lună și Saturn (de exemplu) poate fi interpretat – în funcție de scopul interpretării – ca un set de circumstanțe externe, sociale, o caracteristică a atmosferei energetice a mediului în care nativul activează, un set de influențe manifestate de alte persoane (de exemplu de membrii familiei) asupra nativului, ca o peculiaritate fizionomică sau o afecțiune cu impact anatomico-fiziologic, ca un tipar propriu de comportament, ca un răspuns instinctiv, un mecanism psihologic, ca un tipar energetic sau auric, ca un set de valori, nevoi, atitudini sau convingeri, sau chiar ca un mod de reprezentare a celor mai sacre aspirații (ca de exemplu o idee despre Divinitate sau despre Realitatea Spirituală). Prin astrologie se poate deci merge de la aspectele cele mai exterioare / grosiere și până la cele mai spirituale.

De fapt nivelul spiritual al ființei noastre se poate dispensa cel mai repede de astrologie. Și nu pentru că planetele nu ar avea semnificații acolo – din contră, nici o altă disciplină nu descrie mai fidel procesele și ritmurile realității spirituale și nici un alt sistem nu poate fi folosit pentru a descrie toate etapele și procesele dezvoltării spirituale (așa cum face astrologia)! – ci din cauză că acolo căutăm să ne dispensăm de hermeneutica astrologică și să luăm contactul DIRECT cu realitatea spirituală! În practica spirituală (ar trebui să) căutăm să trecem dincolo de mintea care etichetează, interpretează și atribuie semnificații, de aceea scopul acolo – chiar dacă nu întotdeauna înțeles și articulat – este de a internaliza complet semnificația Zodiacului, de a ‘trăi’ Zodiacul și de a ne armoniza complet cu ritmurile planetare.

Contrastul dintre astrologia modernă și cea tradițională

De-a lungul timpului astrologia a fost adaptată unor cerințe foarte diverse. Mulți astrologi moderni consideră că astrologia tradițională (cea antică și medievală) nu a fost suficient de ‘spirituală’, pentru că aborda lucrurile într-un mod foarte pragmatic. Evident, faptul că interpretările care pot fi găsite în tratatele tradiționale au o notă fatalistă accentuată nu poate fi negat, însă a rejecta chiar bazele astrologiei din cauză că aceasta a fost folosită într-un mod care nu corespunde standardelor și așteptărilor noastre actuale, e ca și cum am tăia rădăcinile unui copac vechi de peste 2500 de ani, pentru că ne plac doar florile sale!

Trebuie să judecăm orice disciplină în funcție de contextul în care a apărut, s-a dezvoltat și a fost practicată. În Antichitate și în Epoca Medievală oamenii doreau să obțină previziuni cât mai exacte și practice, pentru că nu aveau chiar atât de mult interes pentru a analiza subtilitățile psiho-spirituale (ceea ce nu înseamnă că astrologia nu avea – chiar și atunci – o profundă fundamentare filozofică, psihologică și spirituală!). Oamenii nu aveau atât de multe drepturi și facilități și nici  senzația (atât de accentuată azi) că erau liberi să-și făurească propriul destin și viața era presărată cu mult mai multe pericole venite din afară. Pentru cei mai mulți oameni viața se petrecea mai mult ‘în afara’ lor decât înăuntru.

În epoca actuală însă, oamenii au o mult mai mare siguranță materială și socială, iar accentul pe dezvoltarea personală și pe autocunoaștere este mult mai mare decât în trecut. A folosi exact aceeași abordare ca în trecut ar fi o greșeală, de aceea aspectele și temele mai subtile ale interpretării capătă acum o importanță mai mare. Cu toate acestea, esența metodelor astrologice folosite nu ar fi trebuit să se schimbe, ci doar vocabularul folosit, orientarea generală și principiile care servesc ca repere în relația cu clientul, iar acestea aparțin astrologului și nu astrologiei! Oamenii au aceleași nevoi de bază, chiar dacă acum ele sunt mai sofisticate.

Sunt cât se poate de sigur că – dacă ar trăi astăzi – astrologii care în antichitate făceau previziuni adevărate, verificabile (fie ele chiar și fataliste) ar fi acum la fel de abili în a descifra (în aceleași horoscoape) chiar și cele mai subtile tipare ale psihologiei cuiva! Eu aș recomanda oricui să studieze întreaga tradiție astrologică (clasică și modernă) și în special tradițiile și conceptele antice, pentru a înțelege cu adevărat rădăcinile astrologiei.

Astrologia ‘Dui, dui, dui, sus pe grui’

O altă abordare pe care mulți astrologi o adoptă este aceea de a înflori interpretările folosind o serie de epitete bombastice care creează așteptări bolnăvicioase în mintea clientului. În aceste interpretari totul este fabulos și benefic. Neptun este mereu ‘iubirea cristică’ sau compasiunea nemărginită sau grația divină (fără a lua în considerare faptul că, adesea, persoanele puternic marcate de Neptun sunt dintre cele mai nepăsătoare și mai puțin capabile de iubire), Uranus este mereu ‘inteligența supramentală’, Pluton este mai mereu atributul Voinței Divine sau uriașa Kundalini și ‘octava superioară’ lui Marte (ce rol or mai fi având – pentru ei – planetoizii de dincolo de Pluto, ca Eris sau Orcus sau Haumea, și ale cui octave or fi aceștia este greu de precizat…). Și nu mă refer aici la posibilitatea pe care astrologul o are de a descrie ipostazele și arhetipurile cele mai elevate pe care o persoană le-ar putea accesa; mă refer la faptul că se neglijează semnificațiile mai plauzibile (dat fiind contextul întregului horoscop, regulile de interpretare ale acestuia și viața concretă a nativului respectiv). Dar chiar și pentru acești astrologi nu totul este ‘benefic’ – pentru ei o mulțime de forțe ‘malefice’ mișună și ele uneori prin horoscop (ca de exemplu Luna Plină sau Lilith sau cuadratura sau opoziția astrologică ș.a.m.d.) și contrabalansează utopia ‘beneficului’ cu paranoia ‘maleficului’…

Cuvintele folosite aici au mereu o notă extravagantă și sunt menite să epateze și să acopere inconsistența și lipsa de coerență a interpretărilor. Adesea clientul pleacă cu o serie de așteptări fantasmagorice despre sine și viitorul său, chiar dacă viața sa este la polul opus de ceea ce i-a fost descris. E ca și cum i-ai spune cuiva care tocmai se îneacă în groapa cu rahat să se uite în sus la cât de frumos este cerul înstelat și să-și perceapă reflectarea mirifică în toate dimensiunile universului…

Mulți astrologi afirmă că ei ‘transfigurează’ persoana al cărei horoscop îl interpretează, dar rareori vorbim de o autentică transfigurare. A practica o astrologie la modul spiritual nu înseamnă să înflorești interpretarea cu cuvinte frumoase care suna mai ‘spiritual’, nici să o îmbraci într-o poleială de terminologie ezoterică cu care celălalt nu este familiarizat, și nu presupune nici să insiști în a-i da sfaturi ‘spirituale’. A practica astrologia presupune să-l ajuți pe celalalt să se ‘vadă’ pe sine – pe cat posibil, exact asa cum este, fără distorsionari si ornamente inutile, fără promisiuni imposibil de realizat. Clientul trebuie ajutat să-și înțeleagă potențialul și multiplele valențe ale simbolisticii hărții sale astrologice pe toate nivelurile acesteia – de la cauzele profunde, interioare, și până la circumstanțele externe care-l afectează. A transfigura nu înseamnă a împodobi, ci a vedea – dincolo de aparențe – o reală capacitate de transformare a celuilalt.

‘Astrologia spirituală’ și imaginea de ‘guru’ a celor care o practică

Din observațiile mele, mândria unor astrologi că practică ‘astrologia spirituală’ vine și din dorința de a se erija în atotștiutori cu privire la viețile altora, pentru a pretinde că sunt ceea ce nu sunt de fapt și pentru a obține un statut de guru în rândul celor pe care acesta îi influențează. Astrologul ar trebui să fie umil în raportul său cu clientul: indiferent cât de ignorant pare că este, clientul este singurul mare expert cu privire la viața lui! Astrologul nu trăiește viața clientului său, doar încearcă să traducă niște semne / simboluri cu privire la aceasta! ‘Cerul’ (harta astrologică) este ghidul și nu astrologul!!! Astrologul doar interpretează – cât poate de bine – ‘Voința Cerului’ (semnificația horoscopului)! Iar astrologul poate greși – chiar fundamental – interpretarea, de aceea el trebuie să-și asume cel mai modest rol.

Astrologul nu cunoaște întregul set de circumstanțe al vieții nativului și istoria personală a nativului. Dacă nu cumva astrologul este terapeut sau psiholog sau medic sau consilier acreditat, părerile personale ale astrologului despre ce anume ar trebui sau nu să facă clientul nu contează prea mult! La fel cum nu contează nici ideile religioase cu care astrologul își impregnează interpretarea. Ceea ce contează este doar ca astrologul să încerce să transmită cât mai bine, într-o manieră neimplicată, semnificațiile pe care le desprinde din hărțile astrologice analizate.

Să ne imaginăm puțin următoarea situație: directorul executiv al unei mari companii multinaționale se întâlnește cu managerul unei filiale locale pentru a-i trasa niște sarcini, dar, pentru că nu vorbesc aceeași limbă, au nevoie de un interpret. Interpretul trebuie doar să traducă directivele, fără a adăuga ceva de la el; el nu are voie să-i spună managerului: ‘Eu cred că ar fi bine să faci așa sau altfel!’; doar mesajul directorului contează, iar managerul este responsabil să aplice directivele acestuia așa cum știe mai bine. Mesajul i sa adresează lui, nu interpretului! Interpretul nu are voie să traseze directive. Un astrolog trebuie să fie asemenea unui translator de la ONU sau de la Comisia Europeană – foarte competent, dar ‘invizibil’ pentru beneficiarii traducerilor sale; el trebuie să interfereze cât mai puțin cu ceea ce se petrece în viața clientului său. Asta ar însemna să fie, el însuși – pe cât posibil – un ‘canal’ neimplicat prin care semnificația astrologică este transmisă clientului său.

Astrologul nu va fi deloc scutit de solicitările de a descifra (din horoscop) ce anume ar fi bine ca clientul să facă sau ce atitudine să adopte acesta într-o anumită situație, dar răspunsul său trebuie să-și găsească fundamentarea în semnificația dinamicii celeste și nu altundeva. Dacă se implică, dacă caută să influențeze, astrologul iese din rolul său natural și intră în alte roluri (pentru care s-ar putea să nu aibă suficientă pregătire și competență). Mai mult el trebuie să se pregătească pentru a suporta consecințele karmice ale interferenței cu destinul clientului.

De regulă, rolul de guru atotștiutor sau de ‘influencer’ este cel care place cel mai mult astrologilor care se laudă că practică ‘astrologia spirituală’ (și este ușor de văzut că acest rol este adoptat de fiecare ‘tanti’ și de fiecare ‘nene’ care are emisiune horoscopistică la TV sau pe internet. Lor le place să dea impresia că știu lucruri pe care nimeni altcineva nu le înțelege despre clienții lor. Karma lor va fi cumplită!

Astrologia ‘spirituală’ și liberul arbitru pendular

Adepții ‘astrologiei spirituale’ folosesc ideea de ‘liber arbitru’ după cum îi taie capul. A spune că astrologia lor este ‘spirituală’ devine echivalent cu a presupune o libertate aproape completă a voinței clienților lor! Pentru că ‘spiritualul’ este la polul opus ‘materialului’ (determinismul fiind mult mai evident la nivel fizic, material), pentru acești astrologi a practica ‘astrologia spirituală’ este totuna cu a le spune clienților că au posibilitatea de a trăi fie ceea ce ei prezic sau sfătuiesc, fie opusul acelor posibilități! Altfel spus, dacă clientul ajunge să experimenteze ceea ce astrologul respectiv a previzionat, este victoria astrologului (și dovada omniscienței sale); în caz contrar, este vina (și eșecul) clientului. Oricare variantă s-ar petrece, astrologul rămâne infailibil pentru că totul depinde de felul în care – cică – clientul și-a folosit liberul arbitru! În acest fel astrologul se eliberează de orice responsabilitate de a face o interpretare corectă și plasează întreaga responsabilitate clientului său.

Dar a practica astrologia la modul spiritual, nu înseamnă să-i spui cuiva că prin liberul sau arbitru își poate modifica semnificațiile horoscopului său, pentru ca in mod evident, aceasta este o prostie! ‘Liberul arbitru’ nu este niciodată cu adevărat liber! Individul are libertatea să se manifeste numai și numai în cadrul potențialului simbolizat de harta natala și nu în afara acestuia! Ideea este că orice realizare – inclusiv una de natură spirituală – este perfect vizibilă în harta natală a cuiva, chiar dacă ea este simbolizată doar într-o manieră oarecum mai generală. Dacă ai plantat o sămânță de nuc n-o să răsară un cireș, oricat de mult te-ai strădui! Dacă primești doar o lămâie, poți să o arunci sau poți măcar să-ți faci o limonadă, dar n-o să poți face suc de portocale.

Dacă clientul nu a experimentat ceea ce astrologul a preconizat, este în întregime eroarea de interpretare a astrologului! Clientul nu are nici o vină (așa cum se spune, ‘clientul are întotdeauna dreptate‘, în acest caz dovada fiind însăși experiența acestuia)! Nu e nici o rușine în a greși din când în când ca astrolog: simbolurile astrologice sunt adesea foarte dificil de interpretat; ceea ce este rușinos este lipsa de asumare din partea lui. Dar ceea ce astrologul ar trebui să facă este să indice care este potențialul situației (structura acestui potențial) și nu rezultatul final al acesteia; în acest fel ar da de gândit clientului său cu privire la cel mai bun mod de a-și folosi dramul de liberate pe care-l are în acea situație și ar evita capcana de a da sfaturi clientului.

Astrologia și jargonul ezoteric

Unii amestecă jargonul astrologic cu cel împrumutat din diferite sisteme ezoterice dar acest lucru nu este necesar – astrologia poate funcționa foarte bine și fără aceste noțiuni. De exemplu mulți astrologi folosesc noțiunea de ‘karma’ pentru a descrie experiențe și evenimente corelate cu anumite configurații planetare sau cu întregul horoscop natal. Și eu sunt vinovat de această abordare (deși nu păcătuiesc excesiv:)): practica astrologiei indiene care este permeată de concepte derivate din sistemele hinduismului (dar și faptul că mulți cititori, clienți sau cursanți de-ai mei înțeleg deja ideea de karmă) a avut un rol important în acest sens, dar scepticilor le prezint întotdeauna și varianta mai acceptabilă pentru ei și anume aceea că harta natală reprezintă, simbolic, bagajul lor genetic sau ‘tabula scripta’ a psihismului lor.

Problema merge însă mult mai adânc…Astrologia devine infuzată cu convingeri și teorii spirituale obscure, ba mai mult, unii astrologi ajung chiar să inventeze termeni și semnificații care nu au nimic de-a face cu astrologia sau care sunt cu totul și cu totul nenecesari. Un exemplu este sistemul fantezist creat de teozofista Alice Bailey și de adepții ei. Un alt exemplu – deși oarecum indirect corelat cu astrologia clasică – este sistemul Human Design (este incredibil cât de ușor sunt păcăliți oamenii să creadă într-o tâmpenie atunci când autorul ei își ia nume de spirit extraterestru și afirmă că absurditatea pe care o promovează i-ar fi fost revelată de ‘Vocea’ unui spirit…!). Fantastice aberații – cum sunt cele legate de utopica Eră a Vărsătorului, de Kali Yuga sau de ‘extratereștrii benefici’ – impregnează adesea doctrinele astrologice ale practicanților ‘astrologiei spirituale’. 

Nu am nici o obiecție împotriva utilizării astrologiei ca parte a propriei religii, sau ca ajutor în înțelegerea altor sisteme care au integrat noțiuni de astrologie (ex: Kabbala) și sunt în favoarea corelării unor sisteme diferite de astrologie (ca de exemplu a astrologiei horoscopice cu sistemele chinezești de divinație), dar nu e necesar ca astrologia să fie impregnată cu noțiuni complet străine de principiile sale. Trebuie să ne gândim și la faptul că astrologia fundamentează – ea însăși – un sistem complet de practică spirituală.   

Îmi place și mie să înțeleg corelațiile dintre astrologie și diferite sisteme de gândire, dar convingerea mea fermă este că astrologia este un limbaj complet și o disciplină de sine stătătoare. De exemplu, astrologia este adesea impregnată cu terminologia psihologiei (în special cu cea proprie diferitelor școli de psihanaliză, ca de exemplu cea jungiană), dar acest lucru nu este necesar pentru a folosi astrologia ca o psihologie de sine stătătoare! În fapt cele mai multe concepte împrumutate din aceste discipline nu reflectă corect sau fidel simbolistica astrologică. Deși la cursurile mele prezint în mod aprofundat corelațiile cu diferitele teorii și concepte proprii diferitelor ramuri ale psihologiei moderne, totuși caut să demonstrez faptul că astrologia este o psihologie completă; se poate argumenta că este cea mai ‘obiectivă’ și mai precisă formă de psihologie, pentru că are la bază cicluri matematice, obiective.

‘Astrologia spirituală’ și diletantismul ridicat la rang de virtute

Nu în ultimul rând, pentru cei mai mulți astrologi a spune că folosesc o astrologie mai ‘spirituală’, este aproape totuna cu a spune că astrologia lor nu ajută la aproape nimic sau că afirmațiile lor nu pot fi deloc verificate. Întradevăr, lucrurile spirituale sunt mai greu demonstrabile – dar astrologia – deși lucrează cu simboluri generale, interpretabile în multiple feluri – ar trebui să ofere previziuni clare care să poate fi probate într-un fel sau altul. Evident, nu întotdeauna ele vor putea fi probate obiectiv – mai ales dacă este interpretarea se referă la stări interioare / subiective – dar totuși cele mai multe dintre ele ar trebuie să aibă legătură cu experiențe și situații concrete, verificabile.

O altă idee promovată de adepții ‘astrologiei spirituale’ este ideea că dacă te interesează să găsești logică sau fundamentare în afirmațiile lor, asta înseamnă să contrazici aspirația lor (și a clienților lor) de a accesa beatifice tărâmuri spirituale… E ca și cum i-ai coborî înapoi cu picioarele pe Pământ, trăgându-i cu forța tocmai de la Poarta Raiului… Adesea acești astrologi fac instantaneu urticarie dacă le ceri să fie riguroși sau consecvenți cu privire la modul în care folosesc noțiunile astrologice de bază și extrag semnificațiile din configurațiile astrologice. Pentru ei a fi vag, imprecis sau ‘pe-aproape’ în definirea unor concepte aflate la baza astrologiei este totuna cu a fi spiritual.

La fel se petrece și în modul neglijent în care acești astrologi folosesc noțiunile de astronomie care se află la baza simbolisticii astrologice. Ei declară că astrologia lor nu trebuie să se bazeze neapărat pe astronomie. Acest ‘bullshit’ este menit, desigur, să le mascheze ignoranța: nu există nici un concept astrologic valid care să nu reflecte ceva important la nivel astronomic (Provoc pe oricine să-mi dea un contraexemplu!). Desigur, poate fi argumentat faptul că, în epoca actuală a aplicațiilor astrologice computerizate, pentru un astrolog foarte intuitiv nu este neapărat nevoie să înțeleagă bazele astronomice / matematice ale astrologiei pentru a putea face interpretări corecte (deși eu nu cred asta!), dar dacă totuși folosești (sau explici altora) astfel de noțiuni, atunci măcar străduiește-te sa o faci corect!

A folosi astrologia în mod adecvat înseamnă să te adresezi atât ‘materialului’ cât și ‘spiritualului’. Nu suntem spirite, ci ființe spirituale care trăiesc o existență materială (pe lângă viața psihică și spirituală). Pentru mine, de exemplu, este un efort imens să compensez faptul că am o natură mai degrabă intuitivă și mintea mea tinde să se ancoreze spontan la o realitate inefabilă, greu de definit și explicat în cuvinte, ceea ce face dificilă raționalizarea semnificațiilor astrologice. Prin natura mea am tendința de a trece mereu dincolo de cuvinte, de a le transcende în căutarea contactului direct și nemijlocit cu realitatea percepută sau din aspirația de a mă identifica cu esența din spatele fenomenului pe care încerc să-l înțeleg, așa că trebuie să depun un efort imens pentru a găsi cuvintele potrivite, pentru a explica și argumenta trăirile și revelațiile pe care le am cu privire la simbolurile astrologice. Dar este un efort asumat pentru că realizez că astrologia nu are nevoie să fie mai ‘spirituală’, ci – din contră – mai coerentă, mai consistentă, mai credibilă, mai bine fundamentată și practicată într-o manieră mai reținută, mai sobră și nu fantezist-diletantistă!