Pentru că se apropie momentul hiatusului solar (secundar) anual, voi realiza, în cele ce urmează, câteva comentarii legate de ceea ce eu consider a fi un mod mai semnificativ de a-l înțelege și interpreta astrologic.

Hiatusul solar secundar din 2020 este pe data de 27 august 2020 la ora 5:22 AM ora României. La început voi prezenta câteva explicații necesare cu privire la ceea ce hiatusul este, la modul în care el se evidențiază și se interpretează astrologic. Partea legată de semnificația propriu-zisă a momentului de hiatus din acest an apare mai jos (fă un scroll până pe la mijlocul articolului dacă vrei să sari peste introducere).

Astrologia hiatusului solar secundar

Ce este hiatusul solar anual?

Câteva explicații de bază sunt necesare aici pentru cei mai puțin familiarizați cu acest subiect. Hiatusul solar (subtil / secundar) anual este un punct special din Zodiac (respectiv, un moment din an), determinat matematic, în care procesul zodiacal început cu ocazia echinocțiului de primăvară are nevoie să capete o calitate diferită și un impuls suplimentar pentru a putea continua către dezvoltarea și finalizarea lui.

Există două ‘legi’ ezoterice fundamentale care stau la baza determinării acestui moment- Legea lui Șapte și Legea lui Trei – și un model care le descrie funcționarea (Eneagrama). Legea lui Șapte (numită și Legea Octavelor) afirmă că orice fenomen evoluează în șapte pași fundamentali. Legea lui Trei afirmă că în orice fenomen se manifestă trei forțe fundamentale (activă, pasivă și neutralizatoare). Eneagrama este o figură compusă din 9 puncte egal distribuite de-a lungul unui cerc și unite într-un mod semnificativ. Originea acestui sistem este învăluită în mister: se speculează adesea o proveniență sufită, creștin-ortodoxă, kabalistică sau pitagoreică.

Eneagrama

Foarte multe corelații extrem de interesante cu o mulțime de procese și fenomene naturale au fost făcute aici. Exemplul cel mai des folosit pentru a explica felul în care cele două legi se combină (și felul în care Eneagrama funcționează) este gama muzicală (scala muzicală egal temperată în care fiecare octavă are 12 intervale egale fiind și o explicație pentru felul în care cele două legi funcționează în Zodiac).

Din punct de vedere astrologic, cele 3 forțe sunt exprimate prin cele trei modalități de vibrație a energiei: cardinală, fixă și duală (dintr-o altă perspectivă vorbim aici de forța solară, de forța lunară și de cea mercuriană). Cele 7 etape sau ‘trepte’ distincte ale oricărui proces sunt cele 7 astre care guvernează și – arhetipal vorbind – ‘generează’ Zodiacul: Soarele, Luna, Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn.

Nu voi intra aici în amănuntele legate de modul de fundamentare teoretică a hiatusului. Foarte pe scurt, se consideră că, pentru a fi dus la bun sfârșit, orice proces are nevoie de un impuls special într-un anumit moment în care energia care i-a fost imprimată la startul său tinde să slăbească în intensitate sau să devieze de la orientarea sa originară. Acest moment este un ‘hiatus’, un fel de ‘stopare pentru deliberare’, o ‘descumpănire’, o ‘nehotărâre’ a factorului angrenat în proces ce se traduce printr-o dilemă de genul: ‘să continui ce am început (cu intenția și orientarea inițiale), sau să deviez către altceva?’. În astfel de momente un ‘șoc’ (un impuls) este necesar pentru a depăși blocajul care apare.

În procesele umane, apariția acestui moment nu poate fi ușor și precis anticipată (fiind însă resimțită în feluri diferite: ca tendință de a abandona un proiect început anterior, de a trece la altceva, de a modifica cursul inițial al unei inițiative etc). Conștiința / voința joacă un rol fundamental aici. Exemple familiare aici ar fi dificultățile sau tentațiile care apar la un anumit timp după începerea unei cure de slăbire, a unui program de fitness, a unui program de meditație sau a deciziei de a scăpa de un obicei greșit sau dependență etc și noua energie și noul tip de angrenare necesare pentru a le depăși….Pe de altă parte, procesele obiective (cum ar fi cele din natură, de exemplu) au propriile lor mecanisme de ajustare.

Hiatusul aferent oricărui proces care este simultan obiectiv și simbolic (ca de exemplu ciclul zodiacal asociat cu anul solar tropical) poate fi identificat matematic. În cazul ciclului zodiacal, hiatusul este determinat (în grade de longitudine ecliptică) la punctul de 3/7 din cercul zodiacal plecând de la Primul Punct al Berbecului (deci la 4°17’08” Fecioară). Acest hiatus are mai degrabă o semnificație generală, planetară, decât una individuală sau locală.

Probleme cu interpretările obișnuite ale semnificației astrologice a hiatusului (și o soluție alternativă)

De-a lungul timpului am citit multe încercări de a interpreta hiatusul; din păcate analizele respective nu mi s-au părut niciodată convingătoare (de fapt, ele erau complet invalide în ceea ce privește fundamentarea lor astrologică și ezoterică… poate că lucrurile s-au mai schimbat între timp, adică în ultimii ani de când nu le-am mai citit). Voi trece în revistă, pe scurt, principalele probleme pe care – consider eu – interpretările obișnuite de hiatus realizate de astrologi le implicau:

1.Se obișnuiește interpretarea separată, distinctă a hărții astrologice de la hiatus aferentă poziției Soarelui la gradul 4°17’08” Fecioară. Problema aici este că harta obișnuită ce are la bază poziția Soarelui la momentul de hiatus nu este – și nu poate fi – radicală, altfel spus ea nu poate fi considerată de sine stătătoare! Ea nu constituie începutul sau ‘nașterea’ a ceva nou în anul solar (care a început deja la echinocțiul de primăvară, momentul de start al drumului aparent al Soarelui prin Zodiac). Nefiind corelată cu un fenomen astronomic evident (ca în cazul solstițiilor, echinocțiilor, lunațiilor, revoluțiilor sau tranzițiilor solare de la un semn zodiacal la altul, harta astrală a momentului hiatusului anual nu are – de una singură – nici o semnificație specială. Nimic special nu începe în acest moment în ciclul solar vizibil. Ceea ce începe la hiatus, începe pe o octavă diferită (și tot ca o continuare a procesului anterior), deci corespunde unei alte harți astrale – una mai ‘subtilă’ – a acestui moment!

2.Cele mai multe interpretări sunt previzionale, abordând harta de hiatus ca și când ar marca începutul unui nou an solar. Astrologii folosesc harta de hiatus în izolare și speculează despre semnificațiile previzionale ale indicatorilor astrologici fără nici o raportare la startul procesului. Dar, din aceleași motive ca cele de mai sus, harta astrală ce corespunde poziției Soarelui la hiatus nu poate fi previzională. Din moment ce ea continuă – pur și simplu – procesul anterior, fără nici o modificare calitativă, și din moment ce ea nu marchează un început evident, ea nu poate reprezenta baza pentru o previziune despre calitatea anului solar (rămas). La hiatus se presupune că, într-un fel sau altul, se continuă un fenomen deja început și nu se începe ceva cu totul diferit. Nu poți integra energia hiatusului fără a vrea deloc să ai de-a face cu energia echinocțială care se află la originea (baza) întregului proces din care hiatusul face parte! Din acest motiv, toate analizele hiatusului de 3/7 pe care eu le-am citit sau ascultat în trecut erau profund viciate. Hiatusul este momentul unei alegeri în interiorul unui proces deja existent și nu momentul unei inițiative cu implicații diferite de cele originare! Alegerea ce trebuie făcută acum presupune identificarea conștientă cu o valență mai subtilă a procesului care asigură ducerea acestuia la bun sfârșit în condiții optime.

3.A prezenta poziția Soarelui și a planetelor în casele astrologice, deci a calcula Ascendentul hiatusului pentru un loc particular și a prezenta apoi acest horoscop ca relevant pentru toată lumea este complet greșit. Oamenii care nu se află în localitatea respectivă la momentul hiatusului nu au absolut nimic de-a face cu astrograma hiatusului proiectată horoscopic la coordonatele din acea localitate. Ceea ce poate avea o semnificație generală (și poate fi deci extrapolată la nivel mondial) este doar o hartă strict ‘celestă’ – una care nu ‘localizează’ semnificațiile pozițiilor planetare pentru un anume punct de pe glob. Analiza hiatusului în casele astrologice are sens doar dacă – din diferite motive – se intenționează interpretarea ‘locală’ a acestuia (iar acest înțeles ‘local’ al hărții de hiatus trebuie precizat din start!). De altfel, pandemia din acest an – care ține lumea în localități diferite și nu le permite să se adune în grup în același loc – este ocazia perfectă pentru a înțelege (în sfârșit!) de ce acest lucru pe care îl afirm de de mulți ani încoace în comunitatea astrologilor care interpretează acest moment este valid! Sunt curios ce coordonate standard vor mai folosi acum astrologii pentru a fabula pe marginea Ascendentului și a caselelor momentului de hiatus…

Soluția găsită de mine este următoarea: din moment ce, prin definiție, procesul care începe la momentul de hiatus – și care are capacitatea de a facilita și stimula ajustarea procesului inițial început la momentul echinocțiului – începe pe o octavă nouă, deci pe un ciclu ‘paralel’ cu ciclul inițial, harta astrologică de hiatus este, în mod necesar, harta (divizională) corespunzătoare octavei care devine activă la momentul de hiatus! Pentru că hărțile divizionale / armonice aferente unei anumite poziții a Soarelui în Zodiac funcționează ca ‘octave’ sau ‘armonici’ ale acelei poziții, ceea ce – în viziunea mea – are cu adevărat semnificație aici este harta divizională care corespunde momentului de hiatus și anume Saptāṃśa (Șeptimea) de la momentul în care Soarele ajunge la punctul aflat la 3/7 longitudine ecliptică plecând de la Primul Punct al Berbecului.

Ce este Saptāṃśa și cum se calculează ea?

În astrologia indiană, hărțile divizionale presupun compartimentarea (pe criterii numerologice și geometrice a) fiecărei zodii în intervale egale (cu lungimi ce variază în funcție de numărul diviziunii folosite) ce sunt puse în corespondență, la rândul lor, tot cu cele 12 zodii. Există mai multe astfel de diviziuni și, de regulă, fiecare hartă divizională (varga) este simbolizată prin numărul de diviziuni (aṃśas) aplicate Zodiacului. Astfel, D-1, prima diviziune, este chiar harta astrologică obișnuită (cea care corespunde exact fiecărui semn zodiacal); D-2 presupune o sub-împărțire a fiecărui semn zodiacal în două jumătăți egale; D-3 este o hartă decanală, împărțind fiecare zodie în trei părți egale ș.a.m.d.

Divizionala care ne interesează pe noi aici, Saptāṃśa, este harta ce corespunde diviziunii fiecărei zodii în 7 părți egale. Este ca și cum ai privi fiecare zodie cu o lupă, descoperind acolo o altă structură zodiacală, mai profundă care reflectă în moduri diferite structura Zodiacului. Saptāṃśa este deci o reflectare holografică a Zodiacului în 7 diviziuni egale ale sale.

Începând cu startul zodiei Berbecului, fiecare zodie este divizată în 7 segmente a câte 4°17’08” (adică a șaptea parte din cele 30° ce corespund unui semn zodiacal) și fiecare segment este asociat cu o zodie, în ordine, de la Berbec la Pești. Astfel, segmentul 0° – 4°17’08” din Berbec corespunde integral Saptāṃśa-ei Berbecului, segmentul 4°17’08”-8°34’17” din Berbec corespunde Saptāṃśa-ei Taurului etc. Ciclul complet al Zodiacului este divizat astfel în 7 ‘Micro-Zodiace’ (adică 7 proiecții ale Zodiacului în sine însuși) și fiecare Micro-Zodiac corespunde uneia dintre cele 7 planete. Denumirea de Saptāṃśa (șeptime) poate fi aplicată atât celor 7 diviziuni ale unei singure zodii (șeptimi mici), cât și celor 7 diviziuni mari ale Zodiacului (șeptimi mari).

Tabelul de mai jos arată corespondența dintre zodii și saptāṃśa-ele (șeptimile) mici și mari.

Regula de asociere este următoarea:

-în fiecare zodie impară (Berbec, Gemeni, Leu etc) ordinea șeptimilor începe chiar cu semnul zodiacal respectiv;

-în fiecare zodie impară (Taur, Rac, Fecioară etc) ordinea șeptimilor începe cu semnul opus zodiei respective.

Momentul de hiatus apare la împlinirea a 3 cicluri de Saptāṃśa-e complete din cele 7 ale Zodiacului, deci la 3/7 din numărul total de micro-zodiace care alcătuiesc Marele Zodiac al Șeptimilor.

Semnificația Saptāṃśa-ei și a momentului de 3/7 din ciclul anului echinocțial

În astrologia indiană, Saptāṃśa (D-7) corespunde copiiilor (și, prin extensie, tuturor creațiilor noastre). Prin analogie cu mitul biblic al Creației Lumii în 7 (6+1) zile (număr a cărui semnificație astrologică și mistică a fost preluat de israeliți de la babilonieni), 7 este un număr care, simbolic, exprimă un proces complet de creație.

Semnificația acestei corespondențe este cât se poate de evidentă la nivel astrologic: orice acțiune începută la startul anului este – din această perspectivă – un ‘copil’ al anului (altfel spus anul nou care începe la echinocțiul de primăvară este un nou ‘copil’ al Soarelui, deci un nou ciclu solar care se ‘naște’ la începutul Berbecului, unde Soarele se află în exaltarea sa). ‘Corecția’ care apare la momentul de 3/7 al anului (și care corespunde, simbolic, Fecioarei – semnul ‘ajustării’ și ‘perfecționării’ procesului inițial început în Berbec) este similară cu ‘corecția’ pe care un părinte o aplică în procesul de creștere și dezvoltare a propriului său copil. În acord cu simbolismul Fecioarei, la hiatus realizăm că procesul început la Berbec (și exprimat plenar în zodia Leului) este pe cale să devieze de la direcția sa (sau că are nevoie de o îmbunătățire) și căutăm să-l reorientăm în raport cu intenția sa originară. 

După cum se observă, începutul Fecioarei corespunde Saptāṃśa-ei Peștilor: aici observăm că ‘scopul’ final (idealizat, subtil) al procesului solar (Peștii) nu corespunde deloc (este în antiteză) cu ‘starea’ sa actuală (Fecioara), ceea ce face să apară o ‘dilemă’ legată de continuarea procesului. Hiatusul apare în a doua șeptime a Fecioarei (la gradul 4°17’08”) adică la momentul în care diviziunea Peștilor se încheie și începe diviziunea Berbecului. Aici apare startul unei noi octave zodiacale, a unui nou ciclu pe un nivel mai profund decât cel obișnuit. Trecerea de la Pești la Berbec în D-7 funcționează exact ca un ‘echinocțiu’ subtil, este deci un moment de cumpănă, un ‘vid’, un adevărat ‘hiatus’.

[Notă: Realizând o corespondență între cele 7 șeptimi mari (micro-zodiacele) și ordinea caldeeană a planetelor (Luna – Mercur – Venus – Soare – Marte – Jupiter – Saturn), această octavă (șeptime) care începe în acest punct corespunde Soarelui (ceea ce este, de asemenea, foarte semnificativ, pentru că problema care apare aici este una a voinței și a conștiinței – simbolizate de Soare, avem un hiatus ‘solar’). Dacă aplicăm ordinea caldeeană la șeptimile mici ale semnului zodiacal în care se produce hiatusul (Fecioara), începutul acestei octave corespunde șeptimii lui Mercur, adică chiar guvernatorului Fecioarei. Dacă ne gândim și că, tradițional, Soarele este exaltat în Berbec, iar Mercur își are exaltarea (tot) în Fecioară, înțelegem de ce această poziție a Soarelui în octava pe care o declanșează la hiatus este una ‘exaltată’ (adică ‘elevată’ într-un mod cu totul special)].

Care este, așadar, harta astrologică a hiatusului solar anual și cum se interpretează ea?

Harta astrologică de hiatus este chiar harta octavei de la 3/7 – ea este singura care marchează ‘hiatusul’ și ‘începutul’ a ceva ce are legătură cu întregul fenomen analizat! Aici Berbecului de la echinocțiu îi corespunde Berbecul din D-7 de la hiatusul secundar; D-7 de la hiatus corespunde simultan (d.p.d.v calitativ) atât hiatusului inițial (momentul de start – echinocțiul de primăvară), cât și hiatusului secundar (momentul de 3/7 din ciclul solar). La hiatus suprapunem o energie de ajustare, de corecție asupra întregului proces.

Prin această hartă, longitudinile Soarelui și ale tuturor planetelor sunt convertite în poziții zodiacale din Saptāṃśa (D-7). Această hartă divizională poartă în sine calitatea energiei subtile ce se manifestă la hiatus. Dacă vrem să avem o imagine de ansamblu, această hartă trebuie corelată cu cea de la echinocțiu și cu semnificația pozițiilor planetare din D-1 la momentul de hiatus, ea fiind perfect corelată cu aceste două momente.

La fel ca energia ce corespunde momentului de start a procesului zodiacal (echinocțiul vernal – moment de joncțiune a două cicluri distincte), energia de la hiatus este o una foarte specială ce indică joncțiunea a două tipuri de energii. Ca notă adiacentă, acest moment corespunde startului celei de-a 13-a stație lunară (tropicală) – asociată cu uniunea și conjuncția contrariilor.

Mai mult, mijlocul Micro-Zodiacului (Saptāṃśa mare) care începe aici coincide cu mijlocul Zodiacului (echinocțiul de toamnă, începutul zodiei Balanței), ca urmare ea este perfect echilibrată de o parte și de alta a acestuia, lucru extrem de semnificativ! 

De fapt, această corespondență este – în viziunea mea – motivul fundamental pentru care, din perspectivă astrologică, hiatusul secundar se află poziționat la 3/7 din cercul zodiacal și are importanța pe care o are (și motivul major pentru care această șeptime zodiacală are o importanță mult mai mare decât celelalte șeptimi!). Șeptimea Zodiacului care începe atunci își are marcat punctul ei median (începutul diviziunii Balanței) chiar de echinocțiul autumnal (care este adevăratul ‘hiatus’ solar fundamental de după cel de la echinocțiul de primăvară!). Energia șeptimii zodiacale (micro-zodiacului) care începe la momentul de 3/7 asigură adaptarea procesului anterior la cerințele complet diferite (polarizante și integrative) ale jumătății Zodiacului marcate de echinocțiul autumnal. La momentul de 3/7 conștiința individuală se ajustează pe sine pentru a deveni ‘socială’ odată cu intrarea Soarelui în jumătatea de Zodiac care începe la hiatusul din punctul autumnal.

Fiind cuprinsă între diviziunea (șeptimea) Peștilor din semnul opus acestuia (Fecioara) și diviziunea (șeptimea) Berbecului din semnul opus acestuia (Balanța), Saptāṃśa mare care începe la hiatus este – ea însăși – una care semnifică polarizarea, complementaritatea și oglindirea, joncțiunea contrariilor, reflectarea sinelui în (ceea ce pare a fi) ‘non-sine’ și a conștiinței individuale în conștiința colectivă (și invers)! Această armonică va asigura ducerea la bun sfârșit a procesului început la echinocțiul de primăvară.

Începutul anul solar / astronomic 2020 -2021 a avut loc odată cu echinocțiul de primăvară și deci cu intrarea Soarelui în zodia Berbecului. În acest moment a început un nou proces zodiacal, prin care conștiința planetară – simbolizată de Soare – a pătruns pe o nouă ‘spiră’ evolutivă, manifestând o nouă ‘intenție’, un nou impuls de dezvoltare. Această intenție urmează să se ‘desfășoare’, de-a lungul anului zodiacal, în 12 etape succesive, integrând astfel toate valențele de expresie și toate ‘nevoile’ fundamentale, aducând cu sine toate experiențele de creștere necesare evoluției umane în anul solar curent.

‘Legea’ lui 3/7 ne spune însă că elanul care animă această intenție fundamentală (elan specific energiei începutului, deci în legătură cu focul zodiei Berbecului) va începe să se ‘stingă’ și să fie deviat din orientarea sa la momentul de 3/7 al ciclului solar. Considerând o mișcarea constantă a Soarelui prin Zodiac (‘Soarele mediu’), acest moment de hiatus se produce întotdeauna la 4°17’08” Fecioară.

Harta astrologică obișnuită (D-1) aferentă acestui moment ne arată că există o ‘problemă’ de rezolvat (care apare în mod tipic în acest punct în zodia corespunzătoare (Fecioara) cu ocazia fiecărui ciclu zodiacal), dar problema nu-și găsește rezolvarea pe nivelul pe care a apărut! Harta D-1 nu este reprezentativă pentru noua energie care se pune în mișcare la hiatus! Deși semnul solar al Fecioarei este simbolic pentru corecția necesară la hiatus, harta astrologică D-1 ce corespunde acestui moment nu arată nici hiatusul și nici saltul ce se poate realiza la hiatus și nu indică calitatea transformării ce apare la hiatus.

Hiatusul, împreună cu ‘soluția’ de a da un nou elan (corector) procesului pus în mișcare la echinocțiu sunt scoase în evidență de harta divizională nr. 7 (Saptāṃśa) ce corespunde acestui moment. Această hartă ne spune că longitudinii solare de 4°17’08” Fecioară îi corespunde (pe un plan superior / mai profund, deci pe o octavă a procesului) un hiatus, un ‘echinocțiu’, un ‘vid’ plin de energia unui început mai subtil, deci o altă poziție de 0°0’0” Berbec care marchează un nou elan ce se adaugă la (se combină cu) procesul zodiacal obișnuit.

Sus: harta echinocțială 2020 (stg.) și harta astrologică de la momentul hiatusului 2020 (dr.). Jos: hartă astrologică a octavei majore aferente hiatusului 2020, hartă care marchează începutul noii octave (a patra șeptime) care se manifestă la momentul hiatusului. Hărțile indică doar pozițiile celeste ale aștrilor.

După cum se observă, doar în această hartă astrologică (D-7) Soarele se află cu adevărat la un ‘hiatus’ sau ‘vid’ (ba chiar la un punct de ‘indeterminare’ în raport cu semnificația procesului din D-1) și doar la acest nivel el se află la un nou început, adică la startul a ceva ‘nou’ în planul conștiinței (dar acest element nou este profund corelat cu ceea ce este ‘vechi’, adică cu procesul deja început la echinocțiu)! (Indeterminarea ține atât de faptul că avem de-a face cu un moment de echilibru, de suspendare între două șeptimi succesive, cât și de faptul că poziția Soarelui la longitudinea sa de 3/7 din cele 360 grade ale cercului zodiacal este, în fapt, ‘nedeterminată’, imposibil de identificat – spațial și temporal – cu exactitate, fiind vorba de un număr irațional… În mod paradoxal, cu ocazia hiatusului, Soarele ‘se află și nu se află’ la momentul și locul său de la hiatus!)

Simbolic, a trece (la nivel de conștiință) de acest ‚hiatus’ înseamnă a face o conversie de la D1 la D7. Când spun ‚conversie’ nu afirm că trebuie să faci ceva cu energia, ci să adopți o altă atitudine, să privești în alt mod, să reîncadrezi situația, să faci o ajustare la nivel de conștiință! E ca și cum ai privi o stereogramă care, la prima vedere, îți arată ceva (echivalentul lui D1), dar dacă schimbi modul de a privi vei observa ceva ce se află dincolo de aparențe (echivalentul lui D7). A rămâne cu atenția pe energia lui D7 ar trebui să fie suficient pentru a putea realiza saltul energetic care asigură continuarea în bune condiții a procesului de integrare în conștiință a experiențelor ce corespund anului zodiacal început la echinocțiul de primăvară (adică la hiatusul inițial) și rezolvarea problemei legate de încetinirea / stoparea elanului inițial (problemă ce apare la momentul hiatusului de 3/7), asta pentru că energia se deplasează acolo unde mintea este focalizată.

Acum, aș putea povesti în detaliu despre harta D1 de hiatus (adică astrograma convențională întocmită pentru momentul hiatusului), dar aceasta nu te-ar ajuta cu adevărat: ai rămâne tot pe nivelul problemei și nu ai înțelege deloc în ce constă soluția! Soluția este vizibilă doar în Saptamsha (șeptimea / divizionala / armonica a 7-a) aferentă momentului de 3/7 – adevărata energie care se naște la momentul de hiatus, de a cărei calitate trebuie să fim conștienți, să ne impregnăm simțirea, trăirile și aspirațiile. A menține în conștiință ideile forță simbolizate de D7 este cel mai bun mod de a retrezi motivația și elanul care s-au aflat la startul anului solar (echinocțiul de primăvară).

Amprenta fundamentală a procesului zodiacal ce include hiatusul din 27.08.2020

Pentru a înțelege mai bine ce este de transformat sau ‚convertit’ la momentul hiatusului de 3/7, trebuie să înțelegem amprenta energiei aflate la startul procesului. Harta echinocțiului vernal din 2020 este indicativă pentru provocarea pe care o avem de înfruntat – colectiv și individual în acest an solar. Să nu uităm că ea constituie, simbolic, energia aferentă întregului an solar.

În articolul pe marginea semnificației acelui moment am arătat că există un element extrem și neobișnuit pe care trebuie să-l integrăm și să-l ‚digerăm’ la nivel de conștiință în acest an solar. Pentru cei care nu au citit articolul respectiv, menționez aici pe scurt elementele esențiale.

Factorul neobișnuit a fost dat de Kala Sarpa Yoga (‚Combinația Șarpelui Timpului’) care a făcut ca planetele și luminariile să se afle de o singură parte a Axei Dragonului (în partea ascendentă a acesteia). Altfel spus, la momentul echinocțiului, toate planetele se aflau în jumătatea de zodiac cuprinsă între gradul Nodului Lunar Descendent din Capricorn și gradul Nodului Lunar Ascendent din Rac, în sens zodiacal. Spuneam atunci că astfel de situații aduc cu ele o ‚impuritate’ (Dosha) – motiv pentru care combinația este numită și Kala Dosha. O astfel de configurație se produce extrem de rar la momentul echinocțiului de primăvară (din cercetările mele, ultima oară a fost cândva pe la mijlocul secolului al 19-lea)!

Este ușor de înțeles în ce fel se reflectă această configurație în situația care există în acest an. Astfel de combinații sunt corelate – la nivel mondial – cu situații neobișnuite, străine de ceea ce a fost experimentat anterior (sau, din contră, ele pot prezenta un exces din ceea ce există deja).

Atrăgeam atenția atunci că această Kala Sarpa echinocțială nu este doar o fază de scurtă durată, ci are efecte profunde pe toată durata necesară Axei Dragonului să realizeze un ciclul complet al Zodiacului. Vor fi necesar aproximativ 9 ani pentru a absorbi toate elementele noi care vor continua să apară ca urmare a lucrurilor care se petrec în acest an și încă pe atâția pentru a ‚digera’ și a esențializa aceste experiențe. Excesul care apare în acest an se va echilibra doar de-a lungul unei perioade îndelungate în care esența evenimentelor care apar acum va fi digerată și asimilată, iar impuritatea pe care acest exces o produce va fi treptat eliminată. Conștiința colectivă are nevoie de mult timp pentru a procesa tot ce se petrece în acest an.

La analiza hărții echinocțiale se pot observa câteva lucruri foarte interesante:

integrarea la nivel de conștiință a karma-ei care apare acum presupune o tensiune necesară, o ‚cotitură’ cu rol evolutiv (Soarele se află ‚în corzile’ Axei Dragonului). Această tensiune apare între elementele structurale ale vieții noastre colective (ansamblul de elemente care s-au cristalizat pe nivelul normelor, regulilor, structurilor de autoritate și mecanismelor care definesc viața noastră socială) și aspectul subiectiv al vieții noastre – modul în care tindem să ne racordăm psihic la atmosfera / matricea energetică corelată cu aceste elemente structurale.

elementul de noutate accentuată ce apare acum nu este deloc ușor de integrat; el se înfățișează conștiinței ca o problemă cu ramificații multiple (Luna – dispozitorul Nodului Lunar Ascendent – se află în Vărsător, în inconjuncție cu Nodul Ascendent, în cuadratură de stânga cu Venus și Uranus din Taur). Luna se distanțează de ultimul aspect (sextil) cu Soarele din faza ei întunecată și diseminează în plan colectiv efectele acestei Kala Sarpa ce a apărut anterior echinocțiului de primăvară (Luna se află în casa a 11-a mundană). Suntem solidari, fraterni – ‚suntem în asta împreună!’– dar există o tendință către ‚deconectare’ și ‚detașare’ în raport cu alții și cu ‚atmosfera’ energetică generată de apropierea de ceilalți, o evitare a intimității; există o încercare de ‚obiectivare’ a noului, de ‚distanțare’ de tip Vărsător.

-accentul – la nivel colectiv –  este pus pe nevoia de conservare, de protecție, de delimitare (steliumul format din Marte, Jupiter, Pluto și Saturn în Capricorn).Avem granițe mai ferme, reguli mai clare, ordine ferme, dar noutatea adusă de Kala Sarpa se ‚strecoară’ peste tot, în mod insidios. Ne fixăm pe ceea ce este ‚al nostru’, apare o tensiune între valorile personale și aspirațiile colective (cuadratura Luna /Vărsător cu Venus în Taur).

-apărăm ceea ce am cucerit la nivel de colectivitate (tradiții, sisteme, metode, ierarhii), dar în același timp radicalizând rezistența noastră la schimbare, vom ajunge, invariabil, în extrema opusă, fiind nevoiți să acceptăm chiar ceea ce refuzăm să integrăm. Limitele sistemelor noastre sociale sunt intens testate în acest an.  Spuneam că avem de-a face cu o energie ‚bătrână’, ‚stătută’ care urmează să fie parțial eliminată și că această Kala Sarpa contribuie – pe termen lung – la înlăturarea a ceea ce este vechi, rigid și neadecvat.

ceea ce trebuie integrat în conștiință are o natură foarte subtilă, ascunsă, rafinată. (Neptun – planetă orientală – este sub razele Soarelui în a 12-a casă mundană). Se dobândește o mai mare senzitivitate față de lucrurile aflate ‚în spatele cortinei’ și apare o expansiune subtilă a conștiinței. În același timp însă Neptun subminează treptat ideea pe care o avem despre identitatea noastră colectivă, prin elemente care ne influențează de pe un nivel ascuns, inaccesibil. Am putea spune apare o notă de incertitudine accentuată care nu indică altceva decât dizolvarea treptată a limitelor cunoscutului. Neptun este ‚vraja’ colectivă prin intermediul căreia ne hipnotizăm mintea cu o anumită idee – întotdeauna deformată – despre realitate, despre adevăr. Am putea spune că, pe nivel arhetipal, Saturn este Arhitectul vizibil al vieții noastre colective, în vreme ce Neptun este Păpușarul – cel care trage firele invizibile ce mișcă limitele ‚realității’ în care trăim. Dar tot Neptun este cel care alterează ideea noastră despre realitate, despre ceea ce este posibil.

Atât ceea ce considerăm ‚stiințific’, cât și ceea ce ne mișcă în plan artistic sau religios își are izvorul în această ‚deformare creatoare’ de tip neptunian. Științele noastre așa-zis ‚obiective’ sau religiile pe care le îmbrățișăm sunt doar acte de visare, nimic altceva! Sunt iluzii cu aparență solidă, articulări ‘nuvelistice’ mai mult sau mai puțin potente, moduri în care visăm – în turmă – că lumea funcționează! Sunt idei cu care ne hipnotizăm mintea, dar – pe alocuri – și idei cu ajutorul cărora încercăm să ieșim din iluzie și să descoperim adevărata natură a Visătorului. Sunt povești pe care ni le spunem despre felul în care lumea funcționează. Neptun este la granița dintre Avidya Maya (Iluzia care conduce la Ignoranță) și Vidya Maya (Iluzia care duce la Cunoaștere), la linia fină de demarcație dintre Victimă și Salvator, dintre Visare și Trezire. Unele dintre aceste idei neptuniene conduc la coșmaruri infernale; cele mai multe – la noi forme de iluzionare, altele (puține) la extaz și transcendere.

Aflat în Pești  – sub razele Soarelui echinocțial, în casa a 12-a mundană –  Neptun își încheie actul său de magie, pregătindu-l însă pe următorul… El ne îndeamnă să sacrificăm o iluzie pe altarul alteia! Dar tot el ne pune în fața unei alegeri foarte foarte subtile. Ce vom face oare: ne vom simți sacrificați, victime ale vechilor iluzii, prinși în plasa neptuniană a dorințelor noastre, prizonierii propriei noastre fantasme despre viață, amăgiți (sau dezamăgiți) de propriile noastre idei despre lume (despre noi înșine), sau vom integra iluzia ca putere a Sinelui? Vom deveni Vânzători de Iluzii sau Mistici Tăcuți? Vom contempla Visul sau Visătorul? Ne vom lăsa prinși de drama unei noi povești, sau vom căuta să descoperim natura Povestitorului? Vom rămâne sub drogul lui Neptun sau vom distruge iluzia – o vom străpunge – prin forța teribilă și neînduplecată a lui Hades (Pluto)?

Neptun va rămâne sub razele Soarelui în fiecare hartă echinocțială pentru mai mulți ani de acum înainte (el va ajunge ‚în inima’ Soarelui echinocțial și va începe un nou ciclu al Zodiacului la sfârșitul lui martie 2025, reîntorcându-se apoi pentru o scurtă perioadă în Pești). Dinamica Soare- Neptun este deci extrem de importantă aici. Neptun în Pești ‚dizolvă’ treptat – și în acest an solar – rămășițele unui ciclu care a început în 1861 (într-o perioadă foarte tulbure, marcată – printre altele – de startul războiului de secesiune și de o mulțime de revolte în Europa) și a unui semiciclu (al acestui ciclu) care a început în 1944, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial – deci în perioade foarte complicate pentru umanitate. În plan economico-social, noul ciclu neptunian care se pregătește acum în ‚culisele’ scenei solare (în Inconștientul Colectiv) este și va fi și el complex, și tulbure din multe puncte de vedere (dar voi discuta această configurație cu alte ocazii).

În planul ideilor ‚spirituale’ ne așteaptă probabil un avânt extraordinar al ‚tehno-religiilor’, dar și o reactivare a vechilor forme de mesianism sau a unor noi promisiuni idiotice de salvare colectivă și a unor noi fantasme cu iz apocaliptic. (Să nu uităm că ultima conjuncție echinocțială Soare-Neptun a marcat apariția și avântul celui mai influent curent spiritualist modern care a influențat omenirea: teozofismul – mișcarea care a influențat în mod determinant curentul New Age și Religiile OZN). Ideile despre lume, despre ceea ce înseamnă să fii ‚om’, să duci o viață normală și să interacționezi cu alți oameni se schimbă radical și dramatic, iar anul 2020 este doar o ‚exemplificare’, un scurt preambul în acest sens! Pentru că Neptun se află sub razele Soarelui în casa a 12-a mundană, toate aceste lucruri scapă percepției noastre colective; ele sunt deja aici (acum!), în culisele vieții noastre, dar nu le vedem… cât de bine vezi ceea ce se află chiar în umbra ta? Cât de conștienți suntem de felul în care suavele noastre vise ne ‚cimentează’ realitatea?

tensiunea care se manifestă în acest an solar este și expresia necesității de a găsi modul optim de a integra vechiul și noul (Saturn și Uranus formează o cuadratură disociată în semne din aceeași triplicitate)], ideile / teoriile abstracte și aspectele pragmatice.

În ce fel se manifestă impuritatea lui Kala Dosha? Ei bine, această impuritate se manifestă prin incapacitatea lui Ketu (Corpul Dragonului / Nodul Lunar Descendent) de a digera ‚noutatea’ absorbită cu lăcomie de Rahu (Capul Șarpelui Timpului). Ketu este încă fixat pe nevoia de a digera propriul său ‚material’ (steliumul din Capricorn – zodia în care Ketu se află), în vreme ce Rahu absoarbe – mai bine zis ‚înghite pe nemestecate’ – o cantitate imensă de ‚hrană’ exotică (impactul Noului Coronavirus – element ce poartă semnătura astrologică a acestei Kala Sarpa – intră aici) pe care o oferă unei conștiințe colective încă imature! Rahu continuă să mănânce cu lăcomie, în vreme ce Ketu este ‚constipat’ și nu poate elimina ceea ce nu mai este necesar.

În mod (aparent) paradoxal, pe nivelul lui Rahu dorim să intrăm în situații dramatice, intense – în pofida fricii, neliniștii, stresului și anxietății pe care aceste situații ni le provoacă. Este ca și când ai avea nevoie să vezi un film dramatic, dur sau intens – ceva cu caracter mai extrem – pentru a compensa faptul că nimic incitant nu se petrece în viața ta de o vreme, că te afli pe un teren deja cucerit, țintuit(ă) în zona ta de confort. În pofida fricii, pe nivelul lui Rahu se manifestă acum o ‚foame’ insațiabilă, o ‚poftă’ de a experimenta ceva ‚străin’, nemaîntâlnit și de a depăși chingile saturniene ale cunoscutului. La nivelul lui Rahu (Nodul Lunar Nord) suntem imaturi și nepregătiți spiritual, avem o abordare materialistă și nu înțelegem corect natura spirituală a lucrurilor. Ca urmare – dacă ne referim la actuala Kala Sarpa – în 2020 luăm contact cu situații și energii stranii, pe care nu le putem încă gestiona, nu le putem înțelege și integra.Este o bună perioadă pentru reflecție asupra a ceea ce se petrece în viața noastră (deși excesul tinde să se manifestă și prin alternața între un exces de introspecție și un exces de exteriorizare).

În concluzie, provocarea pe care conștiința noastră solară o are în acest an este de a integra cât mai bine elementul de noutate și tensiunea care apar, eliminând măcar o parte din impuritatea (dosha) pe care ramificațiile multiple ale acestei situații o generează. Acest elan integrativ care a apărut la hiatusul inițial (momentul echinocțiului) și care ajunge la un punct de discontinuitate la momentul hiatusului de 3/7, va trebui susținut acum printr-o reactivare a elanului inițial, printr-o ‚prospețime’ infuzată în procesul stagnant. În ce fel se produce această reactivare a elanului inițial? Se face păstrând atenția asupra vibrației pe care harta octavei (de la momentul ce corespunde părții de 3/7 din cercul zodiacal) o simbolizează. Ea indică energia cu care să ne aliniem conștiința și cu care trebuie să rămânem în rezonanță pentru a depăși impasul spiritual (colectiv) de la hiatus.

Cel mai bun mod de a înțelege natura esențială a acestei vibrații, este prin a înțelege în ce fel Soarele interacționează cu elementele acestei armonici (să nu uităm că hiatusul este ‚solar’ în esența sa, el nu corespunde unui alt element astrologic. A insista pe corelații și elemente secundare nu are nici un sens aici, vrem să înțelegem care este atitudinea esențială pe care trebuie să o adoptăm, conversia pe care trebuie să o facem, rezonanța pe care trebuie să o accesăm).

Ce ne spune – la modul esențial – harta de hiatus din 2020?

Am căutat să reduc aici explicațiile la minimum în scopul de a facilita raportarea la ele și pentru a putea fi integrate astfel mult mai ușor într-o meditație care se poate face în acest moment. În Saptamsha de la hiatus, Soarele reflectă următoarele atitudini esențializate (explicațiile mai importante sunt oferite mai jos):  

separare, desprindere, tăierea legăturilor nenecesare în vederea consolidării, delimitării și stabilizării de sine [1];

diseminare, eliminare a elementelor disparate (care nu se combină, care nu pot fi reduse la esențe), deconectare [2];

deconstrucție, limitare, excludere, control [3];

renunțare, întrerupere, rejectare, abandon, eliminare [4].

Acestea sunt atitudinile fundamentale care marchează elanul suplimentar simbolizat de Saptamsha de la hiatus. Ele sunt acțiuni care se realizează în conștiință.

Se observă astfel că Saptamsha indică – în principal –  nevoia de

delimitare, stabilizare, excluziune, eliminare și desprindere.

Harta de hiatus ne spune că pentru a restabili elanul necesar continuării procesului de integrare (la nivel de conștiință) a ciclului zodiacal început la startul anului solar – deci pentru a ne putea reconecta la Energia Începutului – abordarea trebuie să fie una reducționistă, minimalistă, separatistă în raport cu ceea ce s-a acumulat în exces (și vorbim aici de impuritatea indicată de Kala Dosha echinocțială explicată mai sus).

La momentul de hiatus, dobândim un elan suplimentar prin debarasarea de legăturile noastre cu aspectele excesive care au amprentat conștiința de la începutul anului solar și până acum. În mod (aparent) paradoxal, integrarea se obține acum prin renunțare și desprindere.   

A evoca – în momentul de hiatus – arhetipuri și ipostaze divine care sunt în legătură cu aceste atitudini fundamentale poate fi de mare ajutor în dobândirea elanului necesar continuării procesului început la echinocțiu.

Explicații (foarte) pe scurt:

[1] Soarele în Berbec în opoziție cu Marte din Balanță și relația sa cu Luna în creștere și Venus din Taur. Este o poziție foarte promițătoare a Lunii (mai ales că ea convertește o Lună peregrină conjunctă cu Nodul Sud ce dispune de Venus în D1), dar ea sugerează o conștiință care încă trebuie să se delimiteze, nu să integreze. Luna și Venus ating poziția lui Uranus din D1 și din harta echinocțială, ceea ce accentuează nevoia de separare. Cuadratura Marte -Saturn din semne cardinale în D1 se convertește tot într-o cuadratură pe semne cardinale în D7 – efectele sunt puternic separante.

[2] Soarele configurat cu axa semnelor duble Săgetător -Gemeni ce conține Axa Dragonului și opoziția Mercur (Gemeni)-Pluto (Săgetător). Mercur – care în D1 este conjunct cu Soarele în Fecioară – este convertit într-un punct de ieșire a fluxului karmic chiar în domiciliul său din Gemeni – un exces de diversitate ce trebuie eliminat.

[3] Soarele se configurează cu planetele din Capricorn, în special cu Saturn retrograd (Saturn se află în Capricorn și în D1). Ne aflăm în mijlocul unui proces de reformulare la nivel de identitate socială. Observăm că în harta D1 (horoscopul ‚obișnuit’ de la hiatus) corpurile din interiorul orbitei terestre (Soarele, Mercur, Venus și Luna) apar de cealaltă parte a Axei Dragonului (prin comparație cu Kala Sarpa Echinocțială). Avem astfel o decantare – simbolică – a experienței personale de cea colectivă. Un proces oarecum similar apare – simbolic – și în D7 prin faptul că aceleași corpuri celeste se află în panta descendentă a Axei Dragonului.

[4] Soarele configurat cu Uranus și cu Pluto, opoziția Soare-Neptun în D1. Jupiter în Scorpion în opoziție cu Luna este favorabil împărtășirii și punerii în comun (dar Jupiter este guvernat de Marte din Balanță în D7 și este conjunct cu Pluto în D1). Ceva se pierde, se transformă, se descompune, moare, este eliminat sau abandonat – doar o amprentă esențializată a experienței anterioare cu această situație trebuie luată mai departe.

Câteva concluzii suplimentare legate de fundamentarea astrologică a hiatusului anual

Ca o concluzie a celor prezentate până acum, la momentul de hiatus ceea ce contează cu adevărat este calitatea energiei armonicii care, potrivit Legii lui 7 (Legea Octavelor), se pune în mișcare la finalul celei de-a treia Saptāṃśa. Asta ar presupune conștientizarea faptului că cel mai bun mod prin care energiile brute (simbolizate de horoscopul D-1 din acest moment) pot fi sublimate și transformate pentru a asigura buna continuitate a procesului și păstrarea calității direcției / intenției originare este prin ‘apelul’ la energiile Saptāṃśa-ei de la 3/7.

Fecioara – semnul în care Soarele se află la momentul hiatusului – este un semn dublu, dual. Așa cum am văzut, el este un semn care aduce calitățile critice, discriminative și adaptative necesare pentru a asigura că procesul deja început la echinocțiu se corectează și își păstrează linia inițială și orientarea sa evolutivă. Însă pentru a-și corecta orientarea în Fecioară, conștiința solară are nevoie de un ‘standard’ (de aici derivă semnificația faptului că Fecioara este un semn dublu! Ea este simultan idealistă și practică, este zodia paradoxalului ‘idealism pragmatic’). Fecioara observă diferența dintre intenția originară (standardul inițial) și realitatea efectivă și caută să aplice o corecție. Ei bine, această readucere în prim plan a intenției originare de la gradul zero din Berbec (deci de la începutul procesului, echinocțiul de primăvară) nu este altceva decât gradul ‘zero’ Berbec al șeptimii D-7 care începe la hiatus (Saptāṃśa de la 3/7).

Această octavă superioară activează elanul și voința inițiale și asigură ‘șocul’ sau impulsul necesar pentru restaurarea direcției inițiale de dezvoltare, restabilind astfel ‘puritatea’ inițială a intenției procesului! Soarele (simbolul fundamental al conștiinței care evoluează pe Calea Zodiacului), aflat la gradul 4°17’08” în Fecioară la momentul de hiatus, își regăsește impulsul fundamental cu care a pornit anul solar prin poziția sa simbolică la gradul zero Berbec pe octava diferită ce se naște la finalul celei de-a treia șeptimi zodiacale. Aceasta este – în viziunea mea – semnificația fundamentală a hiatusului și ceea ce – cred eu – trebuie conștientizat și integrat cu adevărat la acest moment!

Și nu sunt multe de făcut la un astfel de moment de hiatus! Nicio o altă explicație sau previziune și nici o speculație despre implicațiile viitoare nu sunt necesare aici. Nu trebuie să-ți alegi scopuri noi, nu e nevoie să te pregătești pentru un nou – dar inexistent – ‘an solar’ și să te gândești că începe ceva cu totul nou și diferit. Este nevoie doar de o conștientizare a calității fundamentale a energiei – mai profunde, mai subtile – ce corespunde configurației planetare din D-7. Este un fenomen mai degrabă ‘spiritual’ (dat fiind nivelul profund pe care se produce). Tot ce ai de făcut la hiatus este să (re)găsești intenția originară a procesului (ciclului solar) actual și să o iei drept standard sau ideal (să te identifici cu ea!), iar ajustarea și adaptarea necesare se vor produce de la sine, în sensul că tu te vei integra în noul impuls care oricum există acolo ca potențial.

Am putea rămâne la acest nivel strict ‘solar’ (și ar fi poate alegerea cea mai înțeleaptă, având în vedere nivelul abstract al semnificațiilor (foarte generale) implicate aici!), dar se poate și să mergem mai departe… Mai specific (deși mai puțin evident, cred eu), felul în care valorile, strategiile, convingerile și principiile de viață, tiparele de comportament și atitudinile fundamentale ce animă procesul de dezvoltare al ciclului solar pot fi ajustate, corectate și perfecționate va fi reflectat de pozițiile Lunii și a planetelor în Saptāṃśa care începe la hiatus (dar nu voi vorbi despre asta acum).

Fundamentală aici este însă ideea de calitate ascunsă pe care hărțile divizionale (în acest caz D-7 de la hiatus) o indică (oarecum similară cu conceptul de ‘Jia ascunsă’ din astrologia chinezească Qi Men Dun Jia). Această calitate neevidentă, aflată pe un strat mai profund a conștiinței, este cea care trebuie conștientizată și integrată la momentul de hiatus (în cazul unui nivel de conștiință grosier, ea poate fi trecută cu vederea și neintegrată!). Ea constituie, simbolic, răspunsul la ‘dilema’ conștiinței globale, dilemă ce se manifestă, subtil, la hiatus! A fi în ton cu energia subtilă a hiatusului înseamnă – în viziunea mea – a te racorda la rezonanța subtilă simbolizată de harta D-7 de la hiatus, iar această integrare va filtra și va transmuta, va reorienta energiile momentului în raport cu intenția originară manifestată la începutul ciclului solar! Aceasta va constitui, totodată, și pregătirea spirituală cea mai potrivită pentru pătrunderea în a doua jumătate a Zodiacului (odată cu echinocțiul de toamnă). Este o corecție necesară a eului și a ideii de(spre) sine în scopul universalizării conștiinței!

Sunt, așadar, trei etape pe care – în viziunea mea – trebuie să le urmezi pentru a depăși cu bine hiatusul și pentru a integra semnificația acestuia:

1.Conștientizează calitatea și orientarea energiei inițiale de la momentul echinocțiului de primăvară, startul noului an solar. Ajută-te de harta astrologică D-1 de la echinocțiu pentru a fixa sau actualiza / rememora semnificațiile acelui moment în conștiință și pentru a te ancora la adevărata semnificație a procesului solar din anul în care te afli.

2.Conștientizează impasul care apare la momentul de hiatusului și corecțiile care se cer aplicate procesului inițial. Te poți ajuta de harta astrologică D-1 de la hiatus pentru a conștientiza problema ce apare în ciclul solar, dar nu este neapărat necesar, pentru că această hartă nu oferă soluția! Evocă semnificațiile de la echinocțiu pentru a conștientiza mai bine diferența care există între ceea ce a fost intenționat la început și ceea ce există în realitate.

3.Evocă energia plină de elan a noii octave care se naște exact la momentul hiatusului și conștientizează calitatea acesteia, identifică-te cu impulsul ei. Dobândește un ‘feeling’ al ei! Folosește semnificațiile hărții astrologice D-7 de la hiatus pentru a te reconecta astfel la intenția originară de la startul anului solar și pentru a eleva (a converti) energia momentului la cea mai înaltă vibrație a sa.

Aceste trei etape pot fi sintetizate sub forma unei triplete de genul

elan – stopare – impuls,

standard – deviere – ajustare sau

orientare – rătăcire – revenire.

Prin conștientizare și integrare, octava ce apare la momentul de 3/7 devine un mod de a actualiza energia începutului și elanul originar prezente la startul procesului (echinocțiul de primăvară). Conștientizarea acestei octave presupune un adevărat ‘salt’ pe un nivel superior în raport cu fenomenul obișnuit, nivel pe care activează – într-un mod mai subtil, mai rafinat – aceeași energie năvalnică și plină de elan care a fost prezentă și la momentul începutului echinocțial.

Scopul tuturor acestor demersuri ar trebui să fie acela de a integra conștiința individuală în ritmurile universale și de a restabili (în propria conștiință) legătura cu intenția evolutivă originară a procesului și nu de a prezice în mod bombastic (și în același timp naiv și total incorect!) viitorul sau de a face tot felul de promisiuni vagi, speculative și utopice în baza hărții de hiatus.