Pentru că se apropie momentul hiatusului solar (secundar) anual, voi realiza, în cele ce urmează, câteva comentarii legate de ceea ce eu consider a fi un mod mai semnificativ de a-l înțelege și interpreta astrologic.

Ce este hiatusul solar anual?

Câteva explicații de bază sunt necesare aici pentru cei mai puțin familiarizați cu acest subiect. Hiatusul solar (subtil / secundar) anual este un punct special din Zodiac (respectiv, un moment din an), determinat matematic, în care procesul zodiacal început cu ocazia echinocțiului de primăvară are nevoie să capete o calitate diferită și un impuls suplimentar pentru a putea continua către dezvoltarea și finalizarea lui.

Există două ‘legi’ ezoterice fundamentale care stau la baza determinării acestui moment- Legea lui Șapte și Legea lui Trei – și un model care le descrie funcționarea (Eneagrama). Legea lui Șapte (numită și Legea Octavelor) afirmă că orice fenomen evoluează în șapte pași fundamentali. Legea lui Trei afirmă că în orice fenomen se manifestă trei forțe fundamentale (activă, pasivă și neutralizatoare). Eneagrama este o figură compusă din 9 puncte egal distribuite de-a lungul unui cerc și unite într-un mod semnificativ. Originea acestui sistem este învăluită în mister: se speculează adesea o proveniență sufită, creștin-ortodoxă, kabalistică sau pitagoreică.

Eneagrama

Foarte multe corelații extrem de interesante cu o mulțime de procese și fenomene naturale au fost făcute aici. Exemplul cel mai des folosit pentru a explica felul în care cele două legi se combină (și felul în care Eneagrama funcționează) este gama muzicală (scala muzicală egal temperată în care fiecare octavă are 12 intervale egale fiind și o explicație pentru felul în care cele două legi funcționează în Zodiac).

Din punct de vedere astrologic, cele 3 forțe sunt exprimate prin cele trei modalități de vibrație a energiei: cardinală, fixă și duală (dintr-o altă perspectivă vorbim aici de forța solară, de forța lunară și de cea mercuriană). Cele 7 etape sau ‘trepte’ distincte ale oricărui proces sunt cele 7 astre care guvernează și – arhetipal vorbind – ‘generează’ Zodiacul: Soarele, Luna, Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn.

Nu voi intra aici în amănuntele legate de modul de fundamentare teoretică a hiatusului. Foarte pe scurt, se consideră că, pentru a fi dus la bun sfârșit, orice proces are nevoie de un impuls special într-un anumit moment în care energia care i-a fost imprimată la startul său tinde să slăbească în intensitate sau să devieze de la orientarea sa originară. Acest moment este un ‘hiatus’, un fel de ‘stopare pentru deliberare’, o ‘descumpănire’, o ‘nehotărâre’ a factorului angrenat în proces ce se traduce printr-o dilemă de genul: ‘să continui ce am început (cu intenția și orientarea inițiale), sau să deviez către altceva?’. În astfel de momente un ‘șoc’ (un impuls) este necesar pentru a depăși blocajul care apare.

În procesele umane, apariția acestui moment nu poate fi ușor și precis anticipată (fiind însă resimțită în feluri diferite: ca tendință de a abandona un proiect început anterior, de a trece la altceva, de a modifica cursul inițial al unei inițiative etc). Conștiința / voința joacă un rol fundamental aici. Exemple familiare aici ar fi dificultățile sau tentațiile care apar la un anumit timp după începerea unei cure de slăbire, a unui program de fitness, a unui program de meditație sau a deciziei de a scăpa de un obicei greșit sau dependență etc și noua energie și noul tip de angrenare necesare pentru a le depăși….Pe de altă parte, procesele obiective (cum ar fi cele din natură, de exemplu) au propriile lor mecanisme de ajustare.

Hiatusul aferent oricărui proces care este simultan obiectiv și simbolic (ca de exemplu ciclul zodiacal asociat cu anul solar tropical) poate fi identificat matematic. În cazul ciclului zodiacal, hiatusul este determinat (în grade de longitudine ecliptică) la punctul de 3/7 din cercul zodiacal plecând de la Primul Punct al Berbecului (deci la 4°17’08” Fecioară). Acest hiatus are mai degrabă o semnificație generală, planetară, decât una individuală sau locală.

Probleme cu interpretările obișnuite ale semnificației astrologice a hiatusului (și o soluție alternativă)

De-a lungul timpului am citit multe încercări de a interpreta hiatusul; din păcate analizele respective nu mi s-au părut niciodată convingătoare (de fapt, ele erau complet invalide în ceea ce privește fundamentarea lor astrologică și ezoterică… poate că lucrurile s-au mai schimbat între timp, adică în ultimii ani de când nu le-am mai citit). Voi trece în revistă, pe scurt, principalele probleme pe care – consider eu – interpretările obișnuite de hiatus realizate de astrologi le implicau:

1.Se obișnuiește interpretarea separată, distinctă a hărții astrologice de la hiatus aferentă poziției Soarelui la gradul 4°17’08” Fecioară. Problema aici este că harta obișnuită ce are la bază poziția Soarelui la momentul de hiatus nu este – și nu poate fi – radicală, altfel spus ea nu poate fi considerată de sine stătătoare! Ea nu constituie începutul sau ‘nașterea’ a ceva nou în anul solar (care a început deja la echinocțiul de primăvară, momentul de start al drumului aparent al Soarelui prin Zodiac). Nefiind corelată cu un fenomen astronomic evident (ca în cazul solstițiilor, echinocțiilor, lunațiilor, revoluțiilor sau tranzițiilor solare de la un semn zodiacal la altul, harta astrală a momentului hiatusului anual nu are – de una singură – nici o semnificație specială. Nimic special nu începe în acest moment în ciclul solar vizibil. Ceea ce începe la hiatus, începe pe o octavă diferită (și tot ca o continuare a procesului anterior), deci corespunde unei alte harți astrale – una mai ‘subtilă’ – a acestui moment!

2.Cele mai multe interpretări sunt previzionale, abordând harta de hiatus ca și când ar marca începutul unui nou an solar. Astrologii folosesc harta de hiatus în izolare și speculează despre semnificațiile previzionale ale indicatorilor astrologici fără nici o raportare la startul procesului. Dar, din aceleași motive ca cele de mai sus, harta astrală ce corespunde poziției Soarelui la hiatus nu poate fi previzională. Din moment ce ea continuă – pur și simplu – procesul anterior, fără nici o modificare calitativă, și din moment ce ea nu marchează un început evident, ea nu poate reprezenta baza pentru o previziune despre calitatea anului solar (rămas). La hiatus se presupune că, într-un fel sau altul, se continuă un fenomen deja început și nu se începe ceva cu totul diferit. Nu poți integra energia hiatusului fără a vrea deloc să ai de-a face cu energia echinocțială care se află la originea (baza) întregului proces din care hiatusul face parte! Din acest motiv, toate analizele hiatusului de 3/7 pe care eu le-am citit sau ascultat în trecut erau profund viciate. Hiatusul este momentul unei alegeri în interiorul unui proces deja existent și nu momentul unei inițiative cu implicații diferite de cele originare! Algerea ce trebuie făcută acum presupune identificarea conștientă cu o valență mai subtilă a procesului care asigură ducerea acestuia la bun sfârșit în condiții optime.

3.A prezenta poziția Soarelui și a planetelor în casele astrologice, deci a calcula Ascendentul hiatusului pentru un loc particular și a prezenta apoi acest horoscop ca relevant pentru toată lumea este complet greșit. Oamenii care nu se află în localitatea respectivă la momentul hiatusului nu au absolut nimic de-a face cu astrograma hiatusului proiectată horoscopic la coordonatele din acea localitate. Ceea ce poate avea o semnificație generală (și poate fi deci extrapolată la nivel mondial) este doar o hartă strict ‘celestă’ – una care nu ‘localizează’ semnificațiile pozițiilor planetare pentru un anume punct de pe glob. Analiza hiatusului în casele astrologice are sens doar dacă – din diferite motive – se intenționează interpretarea ‘locală’ a acestuia (iar acest înțeles ‘local’ al hărții de hiatus trebuie precizat din start!).

Soluția găsită de mine este următoarea: din moment ce, prin definiție, procesul care începe la momentul de hiatus – și care are capacitatea de a facilita și stimula ajustarea procesului inițial început la momentul echinocțiului – începe pe o octavă nouă, deci pe un ciclu ‘paralel’ cu ciclul inițial, harta astrologică de hiatus este, în mod necesar, harta (divizională) corespunzătoare octavei care devine activă la momentul de hiatus! Pentru că hărțile divizionale / armonice aferente unei anumite poziții a Soarelui în Zodiac funcționează ca ‘octave’ sau ‘armonici’ ale acelei poziții, ceea ce – în viziunea mea – are cu adevărat semnificație aici este harta divizională care corespunde momentului de hiatus și anume Saptāṃśa (Șeptimea) de la momentul în care Soarele ajunge la punctul aflat la 3/7 longitudine ecliptică plecând de la Primul Punct al Berbecului.

Ce este Saptāṃśa și cum se calculează ea?

În astrologia indiană, hărțile divizionale presupun compartimentarea (pe criterii numerologice și geometrice a) fiecărei zodii în intervale egale (cu lungimi ce variază în funcție de numărul diviziunii folosite) ce sunt puse în corespondență, la rândul lor, tot cu cele 12 zodii. Există mai multe astfel de diviziuni și, de regulă, fiecare hartă divizională (varga) este simbolizată prin numărul de diviziuni (aṃśas) aplicate Zodiacului. Astfel, D-1, prima diviziune, este chiar harta astrologică obișnuită (cea care corespunde exact fiecărui semn zodiacal); D-2 presupune o sub-împărțire a fiecărui semn zodiacal în două jumătăți egale; D-3 este o hartă decanală, împărțind fiecare zodie în trei părți egale ș.a.m.d.

Divizionala care ne interesează pe noi aici, Saptāṃśa, este harta ce corespunde diviziunii fiecărei zodii în 7 părți egale. Este ca și cum ai privi fiecare zodie cu o lupă, descoperind acolo o altă structură zodiacală, mai profundă care reflectă în moduri diferite structura Zodiacului. Saptāṃśa este deci o reflectare holografică a Zodiacului în 7 diviziuni egale ale sale.

Începând cu startul zodiei Berbecului, fiecare zodie este divizată în 7 segmente a câte 4°17’08” (adică a șaptea parte din cele 30° ce corespund unui semn zodiacal) și fiecare segment este asociat cu o zodie, în ordine, de la Berbec la Pești. Astfel, segmentul 0° – 4°17’08” din Berbec corespunde integral Saptāṃśa-ei Berbecului, segmentul 4°17’08”-8°34’17” din Berbec corespunde Saptāṃśa-ei Taurului etc. Ciclul complet al Zodiacului este divizat astfel în 7 ‘Micro-Zodiace’ (adică 7 proiecții ale Zodiacului în sine însuși) și fiecare Micro-Zodiac corespunde uneia dintre cele 7 planete. Denumirea de Saptāṃśa (șeptime) poate fi aplicată atât celor 7 diviziuni ale unei singure zodii (șeptimi mici), cât și celor 7 diviziuni mari ale Zodiacului (șeptimi mari).

Tabelul de mai jos arată corespondența dintre zodii și saptāṃśa-ele (șeptimile) mici și mari.

Regula de asociere este următoarea:

-în fiecare zodie impară (Berbec, Gemeni, Leu etc) ordinea șeptimilor începe chiar cu semnul zodiacal respectiv;

-în fiecare zodie impară (Taur, Rac, Fecioară etc) ordinea șeptimilor începe cu semnul opus zodiei respective.

Momentul de hiatus apare la împlinirea a 3 cicluri de Saptāṃśa-e complete din cele 7 ale Zodiacului, deci la 3/7 din numărul total de micro-zodiace care alcătuiesc Marele Zodiac al Șeptimilor.

Semnificația Saptāṃśa-ei și a momentului de 3/7 din ciclul anului echinocțial

În astrologia indiană, Saptāṃśa (D-7) corespunde copiiilor (și, prin extensie, tuturor ‘creațiilor’ noastre). Prin analogie cu mitul biblic al Creației Lumii în 7 (6+1) zile (număr a cărui semnificație astrologică și mistică a fost preluat de israeliți de la babilonieni), 7 este un număr care, simbolic, exprimă un proces complet de creație.

Semnificația acestei corespondențe este cât se poate de evidentă la nivel astrologic: orice acțiune începută la startul anului este – din această perspectivă – un ‘copil’ al anului (altfel spus anul nou care începe la echinocțiul de primăvară este un nou ‘copil’ al Soarelui, deci un nou ciclu solar care se ‘naște’ la începutul Berbecului, unde Soarele se află în exaltarea sa). ‘Corecția’ care apare la momentul de 3/7 al anului (și care corespunde, simbolic, Fecioarei – semnul ‘ajustării’ și ‘perfecționării’ procesului inițial început în Berbec) este similară cu ‘corecția’ pe care un părinte o aplică în procesul de creștere și dezvoltare a propriului său copil. În acord cu simbolismul Fecioarei, la hiatus realizăm că procesul început la Berbec (și exprimat plenar în zodia Leului) este pe cale să devieze de la direcția sa (sau că are nevoie de o îmbunătățire) și căutăm să-l reorientăm în raport cu intenția sa originară. 

După cum se observă, începutul Fecioarei corespunde Saptāṃśa-ei Peștilor: aici observăm că ‘scopul’ final (idealizat, subtil) al procesului solar (Peștii) nu corespunde deloc (este în antiteză) cu ‘starea’ sa actuală (Fecioara), ceea ce face să apară o ‘dilemă’ legată de continuarea procesului. Hiatusul apare în a doua șeptime a Fecioarei (la gradul 4°17’08”) adică la momentul în care diviziunea Peștilor se încheie și începe diviziunea Berbecului. Aici apare startul unei noi octave zodiacale, a unui nou ciclu pe un nivel mai profund decât cel obișnuit. Trecerea de la Pești la Berbec în D-7 funcționează exact ca un ‘echinocțiu’ subtil, este deci un moment de cumpănă, un ‘vid’, un adevărat ‘hiatus’.

[Notă: Realizând o corespondență între cele 7 șeptimi mari (micro-zodiacele) și ordinea caldeeană a planetelor (Luna – Mercur – Venus – Soare – Marte – Jupiter – Saturn), această octavă (șeptime) care începe în acest punct corespunde Soarelui (ceea ce este, de asemenea, foarte semnificativ, pentru că problema care apare aici este una a voinței și a conștiinței – simbolizate de Soare, avem un hiatus ‘solar’). Dacă aplicăm ordinea caldeeană la șeptimile mici ale semnului zodiacal în care se produce hiatusul (Fecioara), începutul acestei octave corespunde șeptimii lui Mercur, adică chiar guvernatorului Fecioarei. Dacă ne gândim și că, tradițional, Soarele este exaltat în Berbec, iar Mercur își are exaltarea (tot) în Fecioară, înțelegem de ce această poziție a Soarelui în octava pe care o declanșează la hiatus este una ‘exaltată’ (adică ‘elevată’ într-un mod cu totul special)].

Care este, așadar, harta astrologică a hiatusului solar anual și cum se interpretează ea?

Harta astrologică de hiatus este chiar harta octavei de la 3/7 – ea este singura care marchează ‘hiatusul’ și ‘începutul’ a ceva ce are legătură cu întregul fenomen analizat! Aici Berbecului de la echinocțiu îi corespunde Berbecul din D-7 de la hiatusul secundar; D-7 de la hiatus corespunde simultan (d.p.d.v calitativ) atât hiatusului inițial (momentul de start – echinocțiul de primăvară), cât și hiatusului secundar (momentul de 3/7 din ciclul solar). La hiatus suprapunem o energie de ajustare, de corecție asupra întregului proces.

Prin această hartă, longitudinile Soarelui și ale tuturor planetelor sunt convertite în poziții zodiacale din Saptāṃśa (D-7). Această hartă divizională poartă în sine calitatea energiei subtile ce se manifestă la hiatus. Dacă vrem să avem o imagine de ansamblu, această hartă trebuie corelată cu cea de la echinocțiu și cu semnificația pozițiilor planetare din D-1 la momentul de hiatus, ea fiind perfect corelată cu aceste două momente.

La fel ca energia ce corespunde momentului de start a procesului zodiacal (echinocțiul vernal – moment de joncțiune a două cicluri distincte), energia de la hiatus este o una foarte specială ce indică joncțiunea a două tipuri de energii. Ca notă adiacentă, acest moment corespunde startului celei de-a 13-a stație lunară (tropicală) – asociată cu uniunea și conjuncția contrariilor.

Mai mult, mijlocul Micro-Zodiacului (Saptāṃśa mare) care începe aici coincide cu mijlocul Zodiacului (echinocțiul de toamnă, începutul zodiei Balanței), ca urmare ea este perfect echilibrată de o parte și de alta a acestuia, lucru extrem de semnificativ! 

De fapt, această corespondență este – în viziunea mea – motivul fundamental pentru care, din perspectivă astrologică, hiatusul secundar se află poziționat la 3/7 din cercul zodiacal și are importanța pe care o are (și motivul major pentru care această șeptime zodiacală are o importanță mult mai mare decât celelalte șeptimi!). Șeptimea Zodiacului care începe atunci își are marcat punctul ei median (începutul diviziunii Balanței) chiar de echinocțiul autumnal (care este adevăratul ‘hiatus’ solar fundamental de după cel de la echinocțiul de primăvară!). Energia șeptimii zodiacale (micro-zodiacului) care începe la momentul de 3/7 asigură adaptarea procesului anterior la cerințele complet diferite (polarizante și integrative) ale jumătății Zodiacului marcate de echinocțiul autumnal. La momentul de 3/7 conștiința individuală se ajustează pe sine pentru a deveni ‘socială’ odată cu intrarea Soarelui în jumătatea de Zodiac care începe la hiatusul din punctul autumnal.

Fiind cuprinsă între diviziunea (șeptimea) Peștilor din semnul opus acestuia (Fecioara) și diviziunea (șeptimea) Berbecului din semnul opus acestuia (Balanța), Saptāṃśa mare care începe la hiatus este – ea însăși – una care semnifică polarizarea, complementaritatea și oglindirea, joncțiunea contrariilor, reflectarea sinelui în (ceea ce pare a fi) ‘non-sine’ și a conștiinței individuale în conștiința colectivă (și invers)! Această octavă va asigura ducerea la bun sfârșit a procesului început la echinocțiul de primăvară.

Exemplu: hiatusul din anul solar 2019-2020

Să luăm ca exemplu anul curent. Începutul anul solar / astronomic 2019-2020 a avut loc odată cu echinocțiul de primăvară și deci cu intrarea Soarelui în zodia Berbecului (care pentru România a avut loc pe data de 20 martie 2019 la ora 11:58 PM). În acel moment a început un nou proces zodiacal, prin care conștiința planetară – simbolizată de Soare – a pătruns pe o nouă ‘spiră’ evolutivă, manifestând o nouă ‘intenție’, un nou impuls de dezvoltare. Această intenție urmează să se ‘desfășoare’, de-a lungul anului zodiacal, în 12 etape succesive, integrând astfel toate valențele de expresie și toate ‘nevoile’ fundamentale, aducând cu sine toate experiențele de creștere necesare evoluției umane în anul solar curent.

‘Legea’ lui 3/7 ne spune însă că elanul care animă această intenție fundamentală (elan specific energiei începutului, deci în legătură cu focul zodiei Berbecului) va începe să se ‘stingă’ și să fie deviat din orientarea sa la momentul de 3/7 al ciclului solar. Considerând o mișcarea constantă a Soarelui prin Zodiac (‘Soarele mediu’), acest moment de hiatus se produce întotdeauna la 4°17’08” Fecioară. În 2019, acest moment va fi pe 27 august la 11:39 PM, ora României.

Harta astrologică obișnuită (D-1) aferentă acestui moment ne arată că există o ‘problemă’ de rezolvat (care apare în mod tipic în acest punct în zodia corespunzătoare (Fecioara) cu ocazia fiecărui ciclu zodiacal), dar problema nu-și găsește rezolvarea pe nivelul pe care a apărut! Harta D-1 nu este reprezentativă pentru noua energie care se pune în mișcare la hiatus! Deși semnul solar al Fecioarei este simbolic pentru corecția necesară la hiatus, harta astrologică D-1 ce corespunde acestui moment nu arată nici hiatusul și nici saltul ce se poate realiza la hiatus și nu indică calitatea transformării ce apare la hiatus.

Hiatusul, împreună cu ‘soluția’ de a da un nou elan (corector) procesului pus în mișcare la echinocțiu sunt scoase în evidență de harta divizională nr. 7 (Saptāṃśa) ce corespunde acestui moment. Această hartă ne spune că longitudinii solare de 4°17’08” Fecioară îi corespunde (pe un plan superior / mai profund, deci pe o octavă a procesului) un hiatus, un ‘echinocțiu’, un ‘vid’ plin de energia unui început mai subtil, deci o altă poziție de 0°0’0” Berbec care marchează un nou elan ce se adaugă la (se combină cu) procesul zodiacal obișnuit.

Sus: harta echinocțială 2019 (stg.) și harta astrologică de la momentul hiatusului 2019 (dr.). Jos: ceea ce eu consider a fi adevărata hartă astrologică a hiatusului 2019, hartă care marchează începutul noii octave (a patra șeptime) care se manifestă la momentul hiatusului. Hărțile indică doar pozițiile celeste ale aștrilor.

După cum se observă, doar în această hartă astrologică (D-7) Soarele se află cu adevărat la un ‘hiatus’ sau ‘vid’ (ba chiar la un punct de ‘indeterminare’ în raport cu semnificația procesului din D-1) și doar la acest nivel el se află la un nou început, adică la startul a ceva ‘nou’ în planul conștiinței (dar acest element nou este profund corelat cu ceea ce este ‘vechi’, adică cu procesul deja început la echinocțiu)! (Indeterminarea ține atât de faptul că avem de-a face cu un moment de echilibru, de suspendare între două șeptimi succesive, cât și de faptul că poziția Soarelui la longitudinea sa de 3/7 din cele 360 grade ale cercului zodiacal este, în fapt, ‘nedeterminată’, imposibil de identificat – spațial și temporal – cu exactitate, fiind vorba de un număr irațional… În mod paradoxal, cu ocazia hiatusului, Soarele ‘se află și nu se află’ la momentul și locul său de la hiatus!)

Hiatusul și (astrologia sa) în practică

Ca o concluzie a celor prezentate până acum, la momentul de hiatus ceea ce pare să conteze cu adevărat este calitatea energiei octavei care, potrivit Legii lui 7 (Legea Octavelor), se pune în mișcare la finalul celei de-a treia Saptāṃśa. Asta ar presupune conștientizarea faptului că cel mai bun mod prin care energiile brute (simbolizate de horoscopul D-1 din acest moment) pot fi sublimate și transformate pentru a asigura buna continuitate a procesului și păstrarea calității direcției / intenției originare este prin ‘apelul’ la energiile Saptāṃśa-ei de la 3/7.

Fecioara – semnul în care Soarele se află la momentul hiatusului – este un semn dublu, dual. Așa cum am văzut, el este un semn care aduce calitățile critice, discriminative și adaptative necesare pentru a asigura că procesul deja început la echinocțiu se corectează și își păstrează linia inițială și orientarea sa evolutivă. Însă pentru a-și corecta orientarea în Fecioară, conștiința solară are nevoie de un ‘standard’ (de aici derivă semnificația faptului că Fecioara este un semn dublu! Ea este simultan idealistă și practică, este zodia paradoxalului ‘idealism pragmatic’). Fecioara observă diferența dintre intenția originară (standardul inițial) și realitatea efectivă și caută să aplice o corecție. Ei bine, această readucere în prim plan a intenției originare de la gradul zero din Berbec (deci de la începutul procesului, echinocțiul de primăvară) nu este altceva decât gradul ‘zero’ Berbec al octavei D-7 care începe la hiatus (Saptāṃśa de la 3/7).

Această octavă activează elanul și voința inițiale și asigură ‘șocul’ sau impulsul necesar pentru restaurarea direcției inițiale de dezvoltare, restabilind astfel ‘puritatea’ inițială a intenției procesului! Soarele (simbolul fundamental al conștiinței care evoluează pe Calea Zodiacului), aflat la gradul 4°17’08” în Fecioară la momentul de hiatus, își regăsește impulsul fundamental cu care a pornit anul solar prin poziția sa simbolică la gradul zero Berbec pe octava diferită ce se naște la finalul celei de-a treia șeptimi zodiacale. Aceasta este – în viziunea mea – semnificația fundamentală a hiatusului și ceea ce – cred eu – trebuie conștientizat și integrat cu adevărat la acest moment!

Și nu sunt multe de făcut la un astfel de moment de hiatus! Nicio o altă explicație sau previziune și nici o speculație despre implicațiile viitoare nu sunt necesare aici. Nu trebuie să-ți alegi scopuri noi, nu e nevoie să te pregătești pentru un ‘nou’ – dar (inexistent) – ‘an solar’ și să te gândești că începe ceva cu totul nou și diferit. Este nevoie doar de o conștientizare a calității fundamentale a energiei – mai profunde, mai subtile – ce corespunde configurației planetare din D-7. Este un fenomen mai degrabă ‘spiritual’ (dat fiind nivelul profund pe care se produce). Tot ce ai de făcut la hiatus este să (re)găsești intenția originară a procesului (ciclului solar) actual și să o iei drept standard sau ideal (să te identifici cu ea!), iar ajustarea și adaptarea necesare se vor produce de la sine.

Am putea rămâne la acest nivel strict ‘solar’ (și ar fi poate alegerea cea mai înțeleaptă, având în vedere nivelul abstract al semnificațiilor (foarte generale) implicate aici!), dar se poate și să mergem mai departe… Mai specific (deși mai puțin evident, cred eu), felul în care valorile, strategiile, convingerile și principiile de viață, tiparele de comportament și atitudinile fundamentale ce animă procesul de dezvoltare al ciclului solar pot fi ajustate, corectate și perfecționate va fi reflectat de pozițiile Lunii și a planetelor în Saptāṃśa care începe la hiatus.

Astfel, în exemplul anterior, energia ce corespunde configurației lui Venus din Fecioară (inclusiv conjuncția sa cu Marte și cu Soarele în Fecioară și cuadratura cu Jupiter din Săgetător, opoziția cu Neptun din Pești etc) la hiatus va trebui să primească ceva din calitatea impetuoasă (ascunsă a) lui Venus din Saptāṃśa Berbecului (și a conjuncțiilor sale simbolice cu Marte, cu Nodul Lunar Nord și cu Luna din aceeași Saptāṃśa) pentru a împlini ‘aspirațiile’ configurației sale echinocțiale (Venus în Vărsător ce-l recepționează pe Marte din Taur și se află în sextil cu Jupiter din Săgetător)! Tendința (de la momentul de hiatus) de a folosi standarde foarte precise, calculate și tranșante în evaluarea/valorizarea lucrurilor, experiențelor și oamenilor are o calitate ascunsă (justițiară, directă, asertivă și individualizantă) care trebuie conștientizată și integrată pentru a împlini aspirația sa liberalizatoare (de tip Vărsător) de la echinocțiul de primăvară.

Se compară pozițiile planetelor în D-7 cu cele din D-1. Se observă pozițiile speciale pe care Marte, Luna, Jupiter și Saturn le au în harta octavei (șeptimii) de la hiatusul din 2019: domiciliu (Marte, Luna și Jupiter) și exaltare (Saturn) care augmentează efectele pozițiilor lor (deja puternice) din D-1.

Se poate merge și mai departe – pentru a nuanța interpretarea – analizând dispozitorii fiecărei planete și relațiile dintre planete, determinând astfel calitatea și forța cu care se manifestă. Pozițiile din D-7 pot fi, de asemenea suprapuse simbolic peste cele din D-1 pentru a găsi corespondențe între ele. Se poate introduce și analiza horoscopică, trasând Ascendentul și casele pentru a evidenția configurația sectoarelor de manifestare a energiilor de la hiatus în raport cu spațiul local care ne interesează și care are importanță pentru un anumit eveniment (deși nu consider că este prea relevant aici…).

Fundamentală aici este însă ideea de calitate ascunsă pe care hărțile divizionale (în acest caz D-7 de la hiatus) o indică (oarecum similară cu conceptul de ‘Jia ascunsă’ din astrologia chinezească Qi Men Dun Jia). Această calitate neevidentă, aflată pe un strat mai profund a conștiinței, este cea care trebuie conștientizată și integrată la momentul de hiatus (în cazul unui nivel de conștiință grosier, ea poate fi trecută cu vederea și neintegrată!). Ea constituie, simbolic, răspunsul la ‘dilema’ conștiinței globale, dilemă ce se manifestă, subtil, la hiatus! A fi în ton cu energia subtilă a hiatusului înseamnă – în viziunea mea – a te racorda la rezonanța subtilă simbolizată de harta D-7 de la hiatus, iar această integrare va ‘filtra’ și va ‘transmuta’, va reorienta energiile momentului în raport cu intenția originară manifestată la începutul ciclului solar! Aceasta va constitui, totodată, și pregătirea spirituală cea mai potrivită pentru pătrunderea în a doua jumătate a Zodiacului (odată cu echinocțiul de toamnă). Este o corecție necesară a ‘eului’ și a ideii de(spre) sine în scopul ‘universalizării’ conștiinței!

Sunt, așadar, trei etape pe care – în viziunea mea – trebuie să le urmezi pentru a ‘depăși’ hiatusul și pentru a integra semnificația acestuia:

1.Conștientizează calitatea și orientarea energiei inițiale de la momentul echinocțiului de primăvară, startul noului an solar. Ajută-te de harta astrologică D-1 de la echinocțiu pentru a ‘fixa’ sau actualiza / rememora semnificațiile acelui moment în conștiință și pentru a te ‘ancora’ la adevărata semnificație a procesului solar din anul în care te afli.

2.Conștientizează impasul care apare la momentul de hiatusului și corecțiile care se cer aplicate procesului inițial. Ajută-te de harta astrologică D-1 de la hiatus pentru a conștientiza ‘problema’ ce apare în ciclul solar. Evocă semnificațiile de la echinocțiu pentru a conștientiza mai bine diferența care există între ceea ce a fost intenționat la început și ceea ce există în realitate.

3.Evocă energia plină de elan a noii octave care se naște exact la momentul hiatusului și conștientizează calitatea acesteia, identifică-te cu impulsul ei. Dobândește un ‘feeling’ al ei! Folosește semnificațiile hărții astrologice D-7 de la hiatus pentru te reconecta astfel la intenția originară de la startul anului solar și pentru a eleva energia momentului la cea mai înaltă vibrație a sa.

Aceste trei etape pot fi sintetizate sub forma unei triplete de genul ‘elan – stopare – impuls’, ‘standard – deviere – ajustare’ sau ‘orientare – rătăcire – revenire’. Prin conștientizare și integrare, octava ce apare la momentul de 3/7 devine un mod de a actualiza energia începutului și elanul originar prezente la startul procesului (echinocțiul de primăvară). Conștientizarea acestei octave presupune un adevărat ‘salt’ pe un nivel superior în raport cu fenomenul obișnuit, nivel pe care activează – într-un mod mai subtil, mai rafinat – aceeași energie năvalnică și plină de elan care a fost prezentă și la momentul începutului echinocțial.

Scopul tuturor acestor demersuri ar trebui să fie acela de a integra conștiința individuală în ritmurile universale și de a restabili (în propria conștiință) legătura cu intenția evolutivă originară a procesului și nu de a prezice în mod bombastic viitorul sau de a specula asupra ramificațiilor secundare ale momentului de hiatus!